Destinațiile lui Moș Crăciun – Betleem
25 December 2016
Belcanto – The Luciano Pavarotti Heritage
26 December 2016

DANEMARCA

Dacă ar fi să facem apel la metafore, am putea spune că în Danemarca Crăciunul este ca o lumină caldă în calendarul iernii mohorâte. Lumânările licăresc peste tot încă de la începutul lunii decembrie, când casele şi apartamentele capătă nuanţe de roşu, iar balcoanele sau copacii din faţa caselor sclipesc în multitudinea de ornamente. Momentul este de asemenea şi un bun prilej pentru ca familia şi prietenii să se adune laolaltă.

* * *

Aşadar, danezii îşi încep festivităţile de iarnă, cu multe zile înainte de Crăciun. Cu această ocazie, se realizează şi Coroana de Advent, făcută în familie sau cu prietenii, iar fiecare duminică este un prilej de a se aduna cu toţii în jurul mesei îndestulate.

* * *

Coroana de Advent (o tradiţie născută în secolul XIX în Hamburg), ce vesteşte apropierea Crăciunului, îi îndeamnă pe credincioşi la rugăciunea comună. Este un imn adus naturii care revine la viaţă atunci când se crede că totul a luat sfârşit. Mai mult de atât, Coroana de Advent (prin lumânările sale) este şi un omagiu adus lui Isus, adevărata lumină care învinge moartea şi răul. Locul este în centrul unei mese, iar alături se pune un Calendar de Advent (un carton mare cu 24 de casete în care se aşează un verset biblic sau un personaj ce evocă venirea Mântuitorului. În seara de Ajun lumânările coroanei sunt aprinse, se deschide fereastra, iar cei adunaţi în jurul mesei cântă cântece specifice, povestesc despre Crăciun şi rostesc anumite rugăciuni.

Şi nu putem trece mai departe, fără să amintim câte ceva şi despre simbolurile Coroanei de Advent, care sunt pline de semnificaţii. Forma sa circulară (la fel ca şi verigheta), reprezintă veşnicia şi fidelitate faţă de Dumnezeu. Ramurile verzi (din brad sau pin) ne duc cu gândul la speranţă, la viaţă fără sfârşit. La rândul lor ornamentele, trebuie să conţină culoarea roşie (simbolul iubirii lui Isus) şi violet (semn al pocăinţei şi al convertirii). Iar cele 4 lumânări ne indică cele patru săptămâni ale timpului Adventului. Aprinderea lor succesivă ne trimit cu gândul la victoria progresivă a luminii asupra întunericului, de aceea este bine ca acest ritual să se facă seara.

* * *

„Glaedelig Jul !” înseamnă în limba daneză „Crăciun fericit !” Cuvântul care se traduce prin Crăciun, este „Jul” şi are sensul de „roată”. El provine de la o veche sărbătoare vikingă ce se ţinea în miezul iernii, semnificând faptul că roata timpului se întoarce de fiecare dată.

În secolul X, un rege norvegian a decretat că Joule ar trebui să coincidă cu sărbătoarea creştină a naşterii lui Isus.

* * *

Anii au trecut şi o parte din tradiţii au înfruntat timpul neschimbate, iar altele au fost adaptate societăţii în care trăim. Cel mai bun exemplu în acest sens este aşa numitul „prânz de Crăciun” de la locul de muncă. Un obicei foarte des întâlnit în Danemarca. Cu acest prilej, tot ce ţine de stres, încordarea şi inhibiţiile obişnuite de la servici sunt lăsate de-o parte. Cum decurge însă totul ? Ei bine, angajaţii stabilesc de comun acord o după-amiază în luna decembrie, când vor lua masa împreună. Cât despre meniu, acesta începe de fiecare dată cu scrumbie marinată pe o felie de pâine de secară, „udate” cu o bere foarte tare. Se continuă apoi cu mâncare şi băutură pentru toate gusturile, iar uneori flirturile care s-au derulat de-a lungul anului, tind să se transforme în ceva serios.

* * *

Pentru familii, în Danemarca sărbătorile de iarnă încep din seara de 23 decembrie, când majoritatea danezilor aduc în casele lor un brad, pe care îl decorează, printre altele, şi cu ornamente realizate chiar de ei, multe dintre ele fiind figurine din paie.

În Ajunul Crăciunului, o parte din danezi merg la o slujbă târzie de după-amiază, urmată apoi de un ospăţ acasă. Unele familii au în meniu curcan umplut cu prune uscate şi mere, altele friptură de porc cu varză acră roşie, ori friptură de raţă sau gâscă. Desertul, este însă întotdeauna budincă de orez, în care se ascunde o singură alună. Cel care o găseşte se spune că va avea noroc în anul următor. După ce au strâns masa, danezii lasă pe ea un bol cu budincă, pentru elfii care, se crede că vor cauza ghinioane dacă nu sunt trataţi cum trebuie în noaptea Ajunului de Crăciun.

Alături de budinca de orez, o altă mâncare tradiţională a danezilor în perioada sărbătorilor de iarnă, sunt şi Aebleskiver („Gogoşile vikingilor”), care de fapt sunt denumite clătite, însă forma lor rotundă şi textura pufoasă ne conduc cu gândul mai degrabă la gogoşi. Se gătesc într-o tigaie specială din fontă, prevăzută cu adâncituri, în care se pune aluatul.

Cum a ajuns însă clătita gogoaşă ? Legenda ne spune că întorşi din luptă de pe mare, vikingii erau dornici de a mânca clătite, pentru a-şi întrema puterile. Cum nu aveau la îndemână tigăi, şi-au scos scuturile şi le-au folosit pentru a coace în ele clătite. Cum acestea aveau nişte adâncituri, clătitele s-au transformat în gogoşi

Nu ştim cât este adevăr şi cât ficţiune în legenda despre gogoşilor vikingilor, cert este însă faptul că preparatul reprezintă o obişnuinţă a târgurilor de Crăciun în toate ţările nordice, dar şi cu ocazia petrecerilor în familie sau la zilele de naştere ale copiilor. La cina din Ajunul Crăciunului, gogoşile sunt servite fierbinţi, pudrate cu zahăr, alături de felii de mere sotate în unt sau dulceaţă de zmeură, dar pot fi şi umplute cu dulceaţă de caise, fructe confiate sau cremă de brânză.

* * *

Şi cum suntem în perioada Sărbătorilor de iarnă, nu putem să nu spunem câteva cuvinte şi despre Moş Crăciun, personajul atât de îndrăgit de copiii din întreaga lume, mai ales că Danemarca găzduieşte de câţiva ani Congresul Mondial al Moşilor de Crăciun. Manifestarea (organizată în capitala ţării, la Copenhaga) are însă loc vara, mai precis în luna iulie şi atrage o mulţime de oameni deghizaţi în Moş Crăciun, mulţi dintre fiind însoţiţi de neveste şi elfii din dotare.

Pe lângă parade, spectacole şi concursuri, Moşii Crăciun ce participă la congres, dezbat şi probleme profesionale, ce pentru ei reprezintă un mare interes, cum ar fi de exemplu reglementările privind parcarea pe acoperişurile caselor. Desigur, nu lipsesc nici disputele, cea mai cunoscută dintre ele fiind aceea dintre moşul din Finlanda şi cel din Danemarca, ambii susţinând cu tărie că el este adevăratul Moş Crăciun.

Cât despre scandaluri, ce să mai spunem… la un moment dat, la unul din congrese, un Moş Crăciun danez a provocat rumoare printre participanţi, când şi-a acuzat colegii din alte ţări că s-au dopat cu… scorţişoară.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *