TIMPUL PREZENT – Protestele din aceste zile au scos în stradă sute de mii de oameni
6 February 2017
“Bucharest nowadays is beautiful, isn’t it?” – performance realizat de Denisa Duran și Bruno Pisek
6 February 2017

Gaudeamus – Zbuciumatele schimbări ale canonului literar din România, 1

La noi se discută la liber despre schimbările canonului literar de-abia după 1989. Pînă atunci  acest subiect era considerat o afacere a partidului unic. Așa că își găsea cu greu loc chiar și în lucrări de teorie literară.

Dacă veți căuta acest termen în articolele de bilanț literar de sfîrșit de an din perioada comunistă sau în istoriile literaturii din acea vreme, nu-l veți găsi. Era prohibit și fiindcă avea iz religios, dar mai ales pentru că un autor canonic ar fi fost mai greu de pus la index.

Astfel că pentru impunerea unei noi generații literare se duceau adevărate lupte, care de cele mai multe ori n-ajungeau la cunoștința cititorilor. Nu mai zic de recuperarea scriitorilor interziși în anii cincizeci, operațiune care nu era lăsată în seama oricui. Chiar și în timpul așa-zisului dezgheț scriitorii recuperați erau temeinic puricați înainte de a se da drumul cărților lor. Nici măcar unii dintre autorii care își oferiseră necondiționat serviciile regimului, ca poetul Radu Gyr, care devenise propagandist în publicațiile pentru străinătate, nu beneficiau de acest hatîr editorial.

Birul pe care trebuia să-l plătească clasicii în viață era să cînte Partidul sau republica populară – fără ca asta să fie garanția unui tîrg. Ion Barbu, și-a dat obolul în versuri, cu „Bălcescu trăind”, dar n-a apucat să-și vadă republicată opera. Matematicianul-poet Dan Barbilian preda la universitate, dar sub numele de Ion Barbu a rămas pe lista interzișilor pînă a murit.

Unii dintre cei care se împotriveau cu înverșunare republicării scriitorilor interziși au fost chiar colegii lor de breaslă, nu numai politrucii partidului. Prin fiul lui, Sorin, care tăia și spînzura la „Scînteia”, poetul A.Toma se împotrivea reintroducerii în circuitul literar a „interzișilor”. Nu altceva făcea Mihai Beniuc, pe cînd era președintele Uniunii Scriitorilor, fiindcă asta ar fi dus la schimbarea canonului, în dauna lor.

Mai tîrziu cînd trioul Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sassu au încercat să publice faimosul lor dicționar, tot unii dintre scriitori s-au împotrivit din răspunteri și cu succes apariției dicționarului lor. Motivul pare greu de crezut azi: scriitori cu trecere la partid se simțeau nedreptățiți din cauza numărului de pagini care le erau alocate în acest dicționar. Așa că au reușit să-i blocheze publicarea.

Cristian Teodorescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *