Noutăți ANANSI: prima carte de nonficțiune a lui Joan Dididon, cel mai recent roman al lui Sebastian Barry și traducerea în premieră a lui Mihail Elizarov

Trei noi apariții editoriale îmbogățesc lista cărților traduse în cadrul Anansi. World Fiction, imprint al Editurii Trei, dar și peisajul traducerilor din literatura universală din România. Este vorba despre Spre Betleem, agale – primul volum de nonficțiune al lui scriitoarei Joan Didion, considerată și una dintre figurile marcate ale „noului jurnalism” american –, unul dintre romanele aflate anul trecut în vizorul criticilor din Marele Regat, nominalizat la Booker Prize: Răgazul unui zeu bătrân de Sebastian Barry, „un scriitor de amplitudine aproape joyceană”, în accepțiunea criticilor de la The New Yorker, și de prima traducere în limba română din opera lui Mihail Elizarov, romanul Bibliotecarul, distins în 2008 cu Premiul Booker pentru literatură rusă.

Spre Betleem, agale de Joan Didion, o lecție despre eleganța gândirii, stil și luciditate

Spre Betleem, agale, prima carte de nonficțiune a lui Joan Didion, este alcătuită din eseuri și reportaje care au devenit în scurt timp repere stilistice în proza americană a secolului XX. După cum s-a spus, Joan Didion privește lumea contemporană cu detașare rece, de parcă ar fi un observator de pe altă planetă, ochiul ei surprinzând însă detalii și implicații ale evenimentelor care le scapă în general „analiștilor“ de meserie. De la o crimă pasională în peisajul sublunar californian și până la San Franciscoul hippy al anilor 1960, mintea lui Joan Didion procesează mai curând fluxul subteran al istoriei contemporane, redându-l apoi prin filtrul personalității ei care-și pune amprenta asupra universului contemplat. Împreună cu volumul The White Album, Spre Betleem, agale poate fi considerat o lecție despre eleganța gândirii, stil și luciditate.

Imediat după publicarea volumului, Truman Capote a declarat că o astfel de carte atinge statutul de „artă”, iar Joyce Carol Oates a numit-o pe Joan Didion „martora elocventă a celor mai insolubile și încăpățânate adevăruri ale vremurilor noastre”.

Despre dimensiunea literară a eseurilor și reportajelor lui Joan Didion au vorbit și criticii de la The New York Times Book Review:

„Ne înfățișează actori și milionari, soții blestemate și consumatori naivi de acid, ideologi de stânga și snobi din aristocrația hawaiiană într-un fel care nu-i face să pară malefici ori fascinanți, ci plini de viață, imperfecți și adesea frumoși”.

Iar prozatoarea Zadie Smith lăuda actualitatea acestei cărți, remarcând faptul că a devenit un „fenomen” cu un public devotat:

„O stranietate a operei lui Joan Didion este aceea că cele mai ironice afirmații ale sale sunt citite acum ca fiind sincere, iar provocările ei cele mai sincere sunt privite cu precauție”.

Cartea apare în traducerea Berthei Savu.

Din opera lui Joan Didion, în colecția Anansi. Ego au mai apărut volumele Anul gândirii magice (recompensat cu National Book Award for Nonfiction), Nopți albastre și Uite cum stă treaba.

Răgazul unui zeu bătrân de Sebastian Barry – „un roman extraordinar!” (Irish Times)

Scriitorul irlandez Sebastian Barry, cunoscut cititorilor din România datorită traducerilor anterioare (romanele Un gentleman de ocazie și Zile fără sfârșit), revine în atenția cititorilor români cu ediția în limba română a celei mai recente cărți ale sale: Răgazul unui zeu bătrân. Nominalizată la Booker Prize în 2023, cartea este un omagiu adus iubirii durabile și capacității sale de a lumina întunericul. Douglas Stuart, laureatul Booker Prize din anul 2020, pentru romanul Shuggie Bain (Anansi, 2021), descria Răgazul unui zeu bătrân drept

„un roman de neuitat al unuia dintre cei mai buni scriitori ai timpurilor noastre”, iar criticii de la Irish Times îl numeau „un roman extraordinar!”.

Cartea spune povestea lui Tom Kettle, fost polițist recent pensionat, care se stabilește într-o căsuță de pe domeniul unui castel victorian cu poalele scăldate de Marea Irlandei. De luni de zile abia dacă a mai văzut pe cineva, întrezărind doar silueta proprietarului excentric al casei și pe cea a unei tinere mame înfricoșate, care s-a mutat alături. Câteodată, își amintește cu drag de propria familie, de soția June și de cei doi copii, Winnie și Joe. Dar când la ușa sa bat doi foști colegi, care-l iscodesc despre un caz vechi de zeci de ani, se vede atras în vâltoarea întunecată a unui trecut cu care încă nu s-a împăcat.

Traducerea în limba română a cărții poartă semnătura lui Petru Iamandi.

Cunoscut deopotrivă ca scriitor și dramaturg, Sebastian Barry a fost desemnat Laureate for Irish Fiction 2018–2021, iar romanele sale au fost nominalizate de mai multe ori la Booker Prize. A fost distins cu The James Tait Black Memorial Prize și a câștigat de două ori Costa Book of the Year Award.

Bibliotecarul de Mihail Elizarov – cel mai cunoscut roman al unui autor aflat în plină ascensiune, distins cu Premiul Booker pentru Literatură Rusă 2008

O surpriză pentru cititorii români o consituie traducerea în premieră în limba română a lui Mihail Elizarov, unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori ai generației sale.

Mihail Elizarov s-a născut în 1973, în Ucraina. A studiat literatura, apoi, în Germania, la Hanovra, cinematografia. A publicat mai multe romane și volume de proză scurtă. În 2001, romanul Unghii a atras pentru prima dată atenția presei asupra scriitorului, iar cel de-al patrulea roman al său, Bibliotecarul, a fost distins în 2008 cu Premiul Booker pentru Literatură Rusă. Acesta este și romanul care apare în traducerea în limba română a Magdei Achim sub umbrela imprintului Anansi. World Fiction.

Descris de criticii de la Publishers Weekly drept „o satiră despre absurditatea credinței oarbe și despre oameni care se lasă păcăliți să creadă într-un sistem în care sunt forțați să trăiască, romanul Bibliotecarul a fost ecranizat anul trecut, în regia lui Igor Tverdokhlebov.

Bibliotecarul este un roman care face ca întrebările profunde să devină jucăușe, iar jovialitatea să devină profundă. Nimeni nu-și mai aduce aminte de Gromov, cândva scriitor de romane propagandistice, prea puțin gustate de public. Însă pe măsură ce trece timpul, Cărțile lui ies iarăși la suprafață, și fiecare îi dă cititorului ei o însușire aparte: Furia de a-și înfrunta cu sălbăticie dușmanii; Memoria, care aduce în mintea celui care citește imaginile unei copilării fericite; Puterea de a ignora teama de moarte. Cu timpul, în țară încep să apară Biblioteci, falanstere de lectură susținute de cititori care se războiesc pentru ultimele exemplare ale acestor cărți rare. În vâltoarea luptei dintre proscriși apare și Aleksei, eroul fără vreo calitate aparte, care schimbă destinele tuturor în momentul în care primește Cartea Memoriei, devenind fără voie Bibliotecar. Îmbinând mediul unui univers corupt cu umorul negru, realitatea cu mitul, Mihail Elizarov aruncă asupra Rusiei sovietice din romanul său o privire ironică, într-o poveste despre inepuizabila dorință umană, despre căutarea unui sens în viața trăită într-o lume haotică, iluzorie.

„Bibliotecarul aparține acelui izvor strălucitor al burlescului și fantasticului ce străbate straturile literaturii ruse ca un filon de aur.” (Magazine Littéraire).