Irina Marinov: „Ce vedem este un demontaj strategic și ideologic al întregii infrastructuri științifice americane care, pe termen lung, va submina capacitatea SUA de a răspunde unor crize sanitare, economice, de securitate și climatice”

Într-un moment în care criza climatică devine tot mai vizibilă, iar cercetarea științifică este vitală pentru a înțelege și combate efectele sale, finanțarea acesteia este pusă sub semnul întrebării.

Irina Marinov, Associate professor la prestigioasa Universitate Pennsylvania, SUA, Departamentul de Științele Pământului și ale Mediului (https://web.sas.upenn.edu/oceans-and-climate/), este una dintre vocile care trag un semnal de alarmă. Specialistă în oceanografie și în modelarea climatică, aceasta explorează, în interviul acordat, realitatea din spatele politicilor recente ale SUA, rolul esențial al oceanelor în reglarea climei și amenințarea tot mai mare la adresa infrastructurii științifice globale.

La Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe, la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro, de la 21.10 la 22.00.

„Activez undeva la intersecția între oceanografie chimică, biologică și fizică, și intersecția între oceanografie și dinamica climei la scară globală”, spune Irina Marinov, mă ocup în general cu studiul rolului oceanului în schimbări climatice - deci cum oceanul absoarbe dioxid de carbon, cum absoarbe căldura pe care o producem noi la scară globală.

Mai recent, în ultimul an sau doi, am început să lucrez la teme legate de impactul social al schimbărilor climatice și am făcut, printre altele, un atlas mare de securitate globală climatică, în care sunt multe feluri de seturi de date geofizice, un atlas digital.

Sunt într-o universitate în care Departamentul de Științele Pământului și Mediului e foarte mic, dar e o universitate mare. University of Pennsylvania este una din universitățile Ivy League, deci e o universitate mare, privată și este una din universitățile care sunt direct în vizorul lui Elon Musk și al președintelui pentru a tăia fonduri - deci suntem aici pe linia 1, să zic așa.

(...) Oceanele au un rol esențial în reglarea climei, pentru că ele absorb mai mult de 90% din căldura pe care o producem noi și deci fără oceane am fi cu 20 de grade mai cald decât suntem. Deci au capacitatea de a stoca și de a elibera căldura mult mai lent decât pământul, ceea ce ajută la menținerea unei temperaturi globale mai stabile. Și oceanele stochează cam între 25 și 30% din dioxidul de carbon pe care îl punem noi anual în atmosferă, gazul cel mai important cu efect de seră, jucând un rol cheie în stabilitatea planetei. Aceste procese, deși invizibile pentru majoritatea dintre noi, au un impact direct asupra temperaturilor și vremii din întreaga lume, inclusiv în România.

Și pe măsură ce oceanele se încălzesc și absorb din ce în ce mai mult dioxid de carbon, acesta influențează, la rândul lor, cantitățile de dioxid de carbon în atmosferă și temperatura din atmosferă și așa mai departe. Deci e un ciclu foarte complex și exact asta studiem noi, ciclul ăsta extrem de complex între oceane și restul planetei. Și cred că oameni de știință, cei care studiem oceanul, trebuie să vorbim mai mult despre cât de important este ce se întâmplă în oceane pentru temperatura din România, pentru temperatura din Pennsylvania, unde sunt eu, și așa mai departe.”

„Exact asta studiem noi: ciclul ăsta extrem de complex între oceane și restul planetei”, mai spune Irina Marinov.

Cu atât mai greu de înțeles politica actuală a actualei administrații Trump, care a redus dramatic, uneori până la anulare, finanțarea guvernamentală a cercetării fundamentale și a unor instituții-cheie în derularea cercetării fundamentale în și din Statele Unite (https://www.newscientist.com/article/2476336-trump-budget-cuts-would-eliminate-much-of-noaas-climate-research/, https://www.science.org/content/article/pentagon-guts-national-security-program-harnessed-social-science etc).

„Ce înseamnă, în primul rând, tăierea finanțării pentru NOAA și pentru NASA pe climă, atmosferă, etc.? Astea nu înseamnă doar mai puține proiecte științifice pentru noi, oamenii de știință, dar înseamnă, în general, o lume mai puțin pregătită. Cu răspunsuri mai lente și mai scumpe la crizele de climă și de vreme care vor fi din ce în ce mai frecvente și mai severe. Deci ce vedem noi, ce ne așteptăm noi aici este că se vor reduce drastic capacitățile de monitorizare a climei globale, a oceanelor și a atmosferei. Și proiecte esențiale, cum ar fi sateliții meteo - și climatici -, modele climatice globale sau măsurarea emisiilor de gaze cu efect de seră pot fi întârziate, limitate sau anulate.

Vedem deja anulări și ne așteptăm la o reducere pentru sateliții NASA și cercetarea NASA de până la 50%. Întregul program de cercetare pe ocean și atmosferă la NOAA, principala instituție în Statele Unite care lucrează la asta, Casa Albă va vrea ca să fie tăiat. Întregul program de cercetare!

Este absolut, absolut debusolant!

NOAA și NASA furnizează date esențiale pentru înțelegerea nu numai a schimbărilor climatice, dar și a vremii. Aceste date sunt folosite nu numai de cercetătorii și guvernul americane, dar de întreaga lume. Ele (datele, n.r.) intră în programele de weather forecasting, deci de prognoză meteo, în întreaga lume și lipsa acestor date poate duce la decizii greșite în gestionarea resurselor. Prima chestie care e cea mai importantă este agricultură. Ai nevoie să-ți planifici culturile și irigațiile. Fără aceste date, riscurile agricole cresc, inclusiv în România! Toate cercetările astea se întrepătrund. Majoritatea lucrurilor care sunt produse de NOAA și de NASA sunt date publice, sunt pentru întreaga comunitate. Eu lucrez cu cercetători în China și în Europa care folosesc aceste date NASA. Analizăm împreună aceleași date NOAA și NASA, care sunt publice.”

Irina Marinov atrage atenția asupra unei realități îngrijorătoare: în SUA, sub pretextul „eficienței guvernamentale”, finanțările pentru știință sunt drastic reduse. Agenții fundamentale sunt afectate, cercetătorii sunt concediați, iar granturile pentru universități și ONG-uri sunt tăiate. “Ambele Camere (din Congresul american, n.r.) sunt dominate de republicani și asta ajută administrația Trump să poată propune și implementa niște tăieri absolut uriașe ale bugetelor în toate domeniile și peste toate agențiile fundamentale.”

„Ce vedem aici este un demontaj strategic și ideologic al întregii infrastructuri științifice americane care, pe termen lung, credem noi că va submina capacitatea SUA de a răspunde unor crize sanitare, economice, de securitate și climatice”, avertizează Irina Marinov.

Ce se poate face?

„Noi putem schimba lucrurile și eu sper că sunt multe lucruri pe care le putem face și oameni ca mine, cercetători, încercăm în momentul ăsta să construim un fel de solidaritate între știință și societate într-un mod rapid și într-un fel în care nu am poate reușit în trecut (să construim această solidaritate), să construim alianțe, să ne implicăm civic și politic. În toate societățile, nu numai cele care sunt sub asalt direct este extrem de important ca publicul să voteze pentru lideri care sunt pro știință și politici, și să voteze pentru politici bazate pe dovezi.

E important ca publicul să participe la audieri publice, consultații, comitete locale. Am vrea ca din ce în ce mai mulți cercetători și oameni de știință să candideze pentru funcții publice, să avem oameni de știință în Congresul SUA. Și aflăm că nu este de ajuns să publicăm articole, că trebuie să aplicăm știința în viața reală, să o protejăm, să o explicăm chiar și când este incomod politic, pentru că e clar că știința noastră în climă în momentul ăsta este incomod politic și vor să o distrugă pentru că suntem incomozi, pentru că este o știință incomod politic.

Ce este absolut incredibil este că închid programe de cercetare care au produs cercetări de vârf în domeniul de climă și de meteorologie, programul de la Princeton în care eu am fost pregătită, de exemplu, au tăiat mulți bani din acest program și motivația pentru această tăiere este absolut incredibilă. Ei spun că produce prea multă anxietate și că cercetările noastre de climă promovează anxietatea climatică în rândul tinerilor, promovăm alarmismul climatic și susținem narațiuni care nu se aliniază cu prioritatea actuală a administrației (...).

(...) Solidaritatea internațională este extrem de importantă în acest moment. Proiectele internaționale pot proteja știința de presiuni politice interne. Promovarea standardelor etice și bune practici globale este extrem de importantă și colaborările cu colegi din alte țări sunt foarte importante. Cercetarea nu are granițe!

Dacă sunteți cercetători în climă și oceane, look me up, căutați-mă pe Internet. Aș vrea să încep cercetări și să colaborez cu cercetători români pentru că colaborarea internațională, solidaritatea internațională este extrem, extrem de importantă în momentele astea.”

Într-un climat politic tot mai tensionat, universitățile americane devin spații de opoziție și rezistență împotriva autoritarismului:

„Sunt analogii pe care istoricii le văd cu dictaturi, cu regimuri totalitare și (...) primii pași ai dictatorilor sunt exact de a ataca locul din care poate să le vină rezistența și rezistența în mod tradițional, sunt universitățile și societatea civilă, ONG-urile...Rezistența, în ziua de azi, este în mare parte din știință.”

„Trebuie să ieșim din laboratoare, să vorbim cu publicul pe rețele sociale, în școli, în media” – spune Irina Marinov.

Într-o lume în care liderii politici ignoră sau chiar sabotează eforturile științifice, cercetătorii nu mai au luxul de a rămâne în spatele ușilor închise. Cercetătoarea subliniază că problema nu este lipsa de încredere a oamenilor în știință, ci lipsa de acces la informații corecte și clare. În schimb, populismul și teoriile conspiraționiste se propagă rapid, amplificate de rețelele sociale.

În fața acestei crize, universitățile americane încearcă să formeze un front comun. Irina Marinov povestește despre eforturile concertate ale instituțiilor de învățământ superior care cer stoparea interferenței guvernamentale:

„Peste 150 de președinți ai universităților din SUA au semnat o scrisoare comună care denunță interferența guvernamentală fără precedent. Universitățile private din SUA primesc între 10 și 30% din bugetele anuale din fonduri federale… iar plafonarea finanțării ne afectează în mod foarte similar, fie că suntem instituții de stat sau private.”

În contextul unei incertitudini financiare crescânde, chiar și instituțiile de elită din SUA încep să resimtă efectele directe: înghețarea angajărilor, concedierea personalului de cercetare, închiderea laboratoarelor, limitarea accesului la echipamente esențiale. Cel mai dramatic, însă, este efectul asupra studenților.

„Vedem o reducere a numărului de studenți admiși la programele de masterat și doctorat pentru că, de exemplu, la programele de doctorat, majoritatea studenților primesc burse de doctorat. Mulți dintre ei primesc burse de doctorat de la universități și universitățile aleg să răspundă la incertitudinile financiare impuse de guvern prin a tăia finanțarea internă. Și atunci, de exemplu, la PEN am tăiat bursele de doctorat finanțate intern cu 35% în medie.”