Downton Abbey- un film elegant și stilat, plin de un cuceritor umor britanic - de Michaela Platon

Din multe puncte de vedere Downton Abbey, distribuit în România de RoImage 2000,  ar putea fi filmul britanic al anului, căci bifează la toate capitolele care fac o producţie să devină memorabilă. Scenariul se revendică dintr-o întâmplare reală- vizita din 1928 a Regelui George V şi a reginei Mary la Wentworth Woodhouse, eveniment care, cu siguranță, a bulversat prin importanță comitatul Yorkshire şi pe locuitorii lui.

Şi
nu ştim dacă a fost doar succesul excepţional al serialului care a
rulat timp de 6 ani sau/şi presiunea fanilor cărora le lipseau
atmosfera şi poveştile de la Downton Abbey, dar filmul este o
adevărată gemma de umor fin, acţiune cu puţin suspans, dezvăluiri
neaşteptate şi tradiţii englezeşti ale vremii, cărora li se
adăugă puţin romance, o intriga legată de bani şi moşteniri
alaturi de personaje cuceritoare.

Downton
Abbey este o ocazie extraordinară pentru Julian Fellows de a reintra
în captivanta lume a artistocratiei portretizate de clanul Crawley
și vine în întâmpinarea fascinaţiei publicului pentru acea epocă
aflată în pragul destructurării, dar şi a predilecţiei pentru
poveştile siropoase şi intrigile domestice pe care sunt grefate
inedite istorii de iubire, unele chiar „avangardiste” (
incursiuni în undergroudul gay, mezalianţe cu foşti angajaţi,
copii nelegitimi, căsătorii morganatice, iubiri interzise)

Este
meritul lui Michael Engler, regizor de mare talent căruia îi
datorăm serii care au făcut carieră şi au devenit repere ale
genului (Chicago Hope, Six Feet Under, Sex and The City, Deadwood,
Psych, Parenthood, 30 Rock, Brooklyn Nine-Nine, Downton Abbey) de a
reitera atmosfera şi farmecul inegalabil al acelor ani de început
de secol în care istoria se precipita să ia cu asalt cutumele unei
lumi ale cărei rădăcini erau adânc înfipte în mentaitatea unui
popor ale cărui generaţii aveau sisteme de valori şi gândire
diferite. Iar întâlnirea dintre dele două are ca rezultat
acceptarea unor concesii făcute timpului - din partea celor mai în
vârstă- şi găsirea echilibrului între tradiţie şi noutate- în
ceea ce-i priveşte pe ceilalţi.

Cu
un casting ce străluceşte stelar, Downton Abbey o poziţionează pe
Dame Maggie Smith în fruntea ierarhiei acestor talente de excepţie,
felul în care o întrupează pe Violet Crawley dând măsura unui
talent fără limite. Puternică, acidă, cu un umor care face
deliciul spectatorilor şi o prezenţă ce domină panoplia de
personaje, matriarha clanului dă impresia că ar fi lipsită de
puterea de a accepta, de a se reconcilia şi de a fi în acord cu
vremurile – aparență dinamitată de finalul în care o descoperim
altminteri decât pare.

Alături
de Elisabeth McGovern, Hugh Boneville, Matthew Goode, Michelle
Dockery, Tuppence Middleton, Lesley Nicol, Kevin Doyle şi Jim Carter
( ca să amintesc doar o parte a magnificei distribuţii preluate din
seria tv!) – apare o altă stea: Imelda Staunton- în rolul Lady
Bagshaw, personajul care o potenţează pe Lady Violet într-o
interacţiune ce devine memorabilă.

Cu
o poveste care amalgamează magistral suprafaţă şi subsidiarul,
importanta protocolului şi ieşirea din normă, umorul savuros al
dialogurilor, qui pro quo-ul şi crizele iminente, Downton Abbey este
o producţie impecabilă la toate capitolele. Lumile paralele (a
sevitorilor şi a stăpânilor) guvernate de rigori ce par de
neclintit se intersectează însă până în final, căci nimic nu
e imuabil în viaţă, iar epocile evoluează laolaltă cu
mentalităţile.

Costumele
fabuloase semnate de designerul Anna Robbins reprezintă rezultatul
unui studiu meticulos al vestimentaţiei vremii şi o plusvaloare
absolută a acestui demers artistic de mare ţinută ce continuă
ceea ce începuse cu seria tv, într-un film de epocă ce are toate
atributele unei pelicule menite să devină de neuitat.

Unic,
exeptional cinematografiat, elegant şi stilat în cel mai autentic
stil britanic, Downton Abbey satisface dorinţele fanilor serialului
nefăcând concesii masive noului public şi rămânând echidistant
în prezentarea problemelor începutului de secol XX, reuşind asta
fără a-şi pierde din farmec, valorificând tot ce a creat
legendara serie tv.