THE REWRITE - comedie light și reconfortantă...ca un șpriț de vară!- de Michaela Platon

Personal prefer comediile de tipul celor scrise şi regizate de Nancy Meyer, cu întorsături deştepte din condei, profund originale, care sub aerul aparent frivol aduc în discuţie o problematică în registru major, dar nu mă plâng de nici o comedie, căci avem nevoie de râs, de deconectare și de evadarea în genul acesta de subiecte.

The Rewrite începe foarte promiţător, este fresh, are aplomb şi chiar subtilitate, dar pătimeşte prin faptul că se cam desumfla la final, iar ce părea să fie inovativ sfârşeşte cumvaîn banal. Cam atât cu criticile, să trecem la părţile bune! M-am bucurat să-l revăd pe Hugh Grant - matur acum, dar păstrând zeflemeaua şi nonşalanța tipic britanică- şi deşi a depăşit faza de june prim, cantonează încă într-o zonă care nu-l valorifică deplin. Altminteri este fermecător în rolul scenaristului care nu mai reuşeşte să egaleze succesul din tinereţe, când cucerise un Glob de Aur- şi acum se vede nevoit să predea ca profesor într-o universitate. Şi cum ţara tuturor posibilităţilor este totodată şi cea în care “dacă vrei-poti”, el întâlneşte pe parcursul aventurii adaptării la profesorat , o serie de studenţi din care se detaşează Holly , o mamă singură cu doi copii care însă nu vrea să capoteze în faţa greutăţilor vieţii şi îşi urmează visul de a absolvi o facultate. Şi trebuie să spun că Marisa Tomei în rolul de studentă întârziată este credibilă, nedepăşindu-şi registrul obişnuit. Notă bună pentru JK Simmons care îl joacă pe decanul facultăţii şi mai ales pt Allison Janney, o actriţă din eşalonul doi, care este de excepţie în rolul şefei catedrei de literatură, obsedată de Jane Austin, fata bătrână şi profesoara rigida- care însă are o logică sanatoasa- şi până la urma- şi un suflet.

Studenţii înscrişi la cursul de scenaristica al profesorului de ocazie fac însă toţi banii cu tipologiile lor de ciudaţi, placizi, țicniți, emo sau traumatizaţi, care însă îşi găsesc un numitor comun şi ajung să se omogenizeze. În rest atmosferă de campus universitar de orăşel de provincie pusă permanent în antiteză cu lumea de la Hollywood- nu doar strălucitoare, dar şi găunoasă, falsă, interesată şi perversă.

Vă las pe voi să descoperiţi finalul – e happy, vă zic de pe acum- şi să vă amuzaţi de cele 106 minute de film lejer, uşor acid şi fără pretenţii. Adică tocmai ce ar fi nimerit pentru o zi de vară caniculară, când după o săptămână agitată îţi doreşti să te relaxezi fără să te şi problematizezi. Şi asta cred că e beneficiul principal al comediei lui Marc Lawrence , care este în primul rând un scenarist de talent ce excelează în comedii. Lui îi datorăm şi Miss Congeniality 1 şi 2 cu Sandra Bullock şi Michael Caine, dar şi Two Weeks Notice din 2002 cu aceeaşi actriţă şi cu Hugh Grand.

Şi uite aşa descoperim şi actorii lui fetiş, Sandra şi Hugh, dar şi problematica relaţiilor interumane – care, by the way, este nesfârşită, aşa încât e loc pentru oricâte abordări şi scenarii.

Credit foto Cinemagia