Cultura la farfurie. Plăcinta: Un gust care spune povești
02 Aprilie 2025, 17:11
Plăcintele nu sunt doar un desert sau o gustare, ci o veritabilă punte către amintirile copilăriei. Ele ne însoțesc de-a lungul timpului, păstrând gustul poveștilor de familie, al tradițiilor moștenite din generație în generație. Invitată în emisiunea Orașul vorbește, realizată de Daria Ghiu, Adriana Sohodoleanu ne-a purtat printr-o poveste fascinantă despre rolul plăcintelor în cultura noastră gastronomică, de la Creangă și Sadoveanu până la rețetarele uitate ale bunicilor noastre.
Când vine vorba despre plăcintele copilăriei, Creangă este primul nume care ne vine în minte. Cine nu-și amintește de alivencile calde din poveștile sale?
„Mama face un cuptor grozav de alivenci, plăcinte poale-n brâu. Și are oaspeți. Plăcintele sunt bune și de unul singur și mai ales când sunt împărțite cu ceilalți”, rememorează Adriana, evidențiind legătura dintre literatură și gusturile copilăriei. Tot ea amintește și de comisoaia Ilisafta din Frații Jderi de Mihail Sadoveanu, care își întâmpina copiii cu plăcinte.
„Mama Jderilor e celebră pentru plăcintele pe care le face.”
Puțini știu că plăcintele aveau un rol esențial în marile momente de trecere ale vieții. Mai mult, ele erau nelipsite la pomeniri, unde prima plăcintă era împărțită săracilor, conform tradițiilor străvechi.
„Plăcintele se făceau și la nunți, se puneau pe masă în loc de tort, tortul a apărut foarte târziu, în anii ‘60, ‘70 chiar, în zona rurală. În Basarabia, de exemplu, plăcintele se făceau înaintea nunții, în ajun, de către mama miresei, ca să demonstreze că aceasta vine dintr-o familie de găspodari.”
„Un lucru minunat la plăcintă este versatilitatea ei”, subliniază Adriana Sohodoleanu, explicând că aluatul poate fi fraged, dospit sau simplu, iar umpluturile sunt infinite: „Sunt clasicele mere, brânză, dovleac, dar mai există și plăcinta acră dospită cu roșcove sau plăcintele numite vărzări, care nu peste tot au doar varză, ci pot fi făcute chiar și cu fructe.”
Fiecare regiune are propria sa variantă de plăcintă: de la plăcinta de bobotează cu măruntaie de porc până la delicioasa plăcintă basarabeană, al cărei secret constă în chefirul adăugat în aluat, dar dincolo de rețete, plăcinta este o poveste a generațiilor, un simbol al timpului, al iubirii împărtășite, o amintire care se reactivează de fiecare dată când simțim aroma aluatului proaspăt scos din cuptor.
Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.