Real și imaterial în creația Mirelei Hagiu

Darurile luminii –Peisaje văzute și nemaivăzute este titlul simbolic al expoziției deschise de artista Mirela Hagiu, la propunerea lui Mimi Necula, la Centrul Cultural pentru UNESCO ”Nicolae Bălcescu”. În spațiul primitor al Centrului Cultural, plasticiana a adus, după cum chiar titlul evenimentului mărturisește, lucrări care acoperă semnificativ cele două zone pe care creatoarea le dezvoltă în paralel. Aria figurativă este alăturată celei abstracte, din dorința firească manifestată de artistă, de a-și semnala demersul complex, care are în egală măsură un recurs la real și un altul, îndreptat către abstract: ”Mă mișc între aceste modalități diferite de exprimare și de tehnici pentru a nu cădea în manierism ori în "rețete". Doresc să transfer de la una la alta, să le mixez.”

Împreună, cele două fațete, bine exemplificate în această personală -creează, într-un flux continuu, unitatea divină. Indiferent dacă citirea se produce dinspre real spre abstract ori invers, lectura confirmă complexitatea universului uman. Într-o continuă mișcare, cu o dinamică accentuată ori mai surdă, având note muzicale, universul se dorește a fi captat de plasticiană în cele două tipologii atât de personal asumate. Artista susține vizual interpretativ această ”evoluție permanentă”a universului, dar și a lumii sale personale .

”Tușa spontană, proaspătă, care să lase impresia unei continuități” poate fi urmărită în cele două tipuri de construcție care o preocupă intens pe artistă. Dacă în lucrările figurative, atmosfera joacă, dincolo de peisajul surprins, rolul principal, cu o serie întreagă de elemente care vorbesc explicit despre anotimp și momentul zilei, în operele abstracte, fluiditatea tușei preia întâietatea discursului. Mișcarea, capătă vizibilitate, chiar concretețe, îndeosebi în delicatele fluidități de culoare la care recurge Mirela Hagiu în lucrările abstracte. Imaterialul și verticalitatea sunt cei doi parametrii pe care își construiește Mirela Hagiu, operele abstracte: ”Structurile de culoare suprapuse transmit stări sufletului și îl cheamă spre o curațire de concret, dar în același timp schela liniară îl ajută să urce, îl susține în acest spațiu imaterial.” Semnul se descoperă purtător de înțelesuri majore, și descifrat vorbește despre: ”Sfântul Potir, singura legătură posibilă între lumi (…)”. În anul 2011, artista a primit Premiul pentru pictură al Salonului Mic București pentru o serie (de 3 lucrări) care trata plastic această temă aflată în preocupările artistei din 2008.

credit Valeriu Dragan

Spre contemplare sunt oferite și lucrările care „portretizează” realitatea, căci ele sunt ”oferite spre vedere tot de Creator”. Reluarea unei teme, aprofundarea ei, în diferite tehnici și pe diverse suporturi o motivează estetic pe artistă. Planul imediat al realului este prin re-parcurgere și analiză, depășit și introdus în spațiul creativ, de autoritate al artistei.

Expoziția Darurile luminii –Peisaje văzute și nemaivăzute vorbește cu sinceritate despre căutările permanente ale plasticienei: ”Îmi propun să rețin pe pânză ori pe hârtie ceea ce mi se dăruiește, e un mod de a-mi dezvolta, cu ajutorul instrumentelor pictorului, percepția, văzul, observația. Mă ajută să discern, să mă extind, să mă recunosc.” 

dr. Roxana Păsculescu, critic de artă