Oh, Ramona by Cristina Jacob- comedie romantică românească excelent jucată și regizată!- de Michaela Platon

De ieri a
intrat în cinematografele din România Oh, Ramona! noua producţie a regizoarei
Cristina Iacob ce marchează totodată și o altă treaptă a evoluţiei ei
profesionale, după Selfie 69- cel mai vizionat film românesc în anul lansării.
Aşa că pornind de la câteva premise ce dinamitau box office-ul autohton în 2016
şi adăugând un scenariu ce valorifică cartea lui Andrei Ciobanu ce deţine şi ea
un record de cititori on line, o distribuţie internaţională notabilă- cu fețe
fresh şi poziţionări în rol ce au darul
să ne uimescă, o concepţie regizorală inspirată, plus imagine şi sunet perfecte
- filmul are şanse să recidiveze ca audienţă.

Căci
povestea de iubire şi de viaţă a lui Andrei este aceea a tuturor
adolescenţilor, aşa că sufletul nu are cum să nu tresalte la amintirile
acestea, pe care nimic, niciodată nu le va putea şterge din minte.

Ce e de
apreciat însă la demersul artistic al Cristinei Iacob este faptul că Oh, Ramona! nu e un film al
instinctelor gregare şi nici unul superficial, ci mai degrabă cronica narată cu
umor, a acelei iubiri unice pe care fiecare a trăit-o, care aparţinând
tinereţii are şi toată forţa elanurilor sexuale nedisimulate, şi toată dorinţa
de a experimenta extrem şi toată frumuseţea ingenuă a împărtăşirii totale, dar
şi zbaterea dureroasă a finalului dureros.

Oh, Ramona!
e un film sincer, care te atrage nu prin scene deocheate, ci prin
general valabilitatea poveştii adolescentei, prin felul inovativ în care
povestea spusă la persoana I este condimentată cu vizualuri animate şi muzica
asezonată, naraţiunea din off a personajului principal fiind o altă sursă a
comicului.

Şi nu ai
cum să nu te „îndrăgosteşti” de Andrei - băiatul sincer, direct şi cinstit care
vede în iubire altceva decât un joc trecător sau o satisfacere de moment a
instinctelor. Căci deşi vine dintr-o familie trunchiată- cu o mamă mult prea
protectoare şi voluntară- Andrei al nostru rămâne ataşat ideii de iubire
adevărată, de comunicare şi împărtășire- ceea ce îl repozitionează în ierarhia
adolescenților- care sunt de multe ori mult mai superficiali şi mai înclinaţi
să valorifice „ situaţiile” profitabile - şi „să marcheze” la cât mai multe
porți- a nu „rata” nimic fiind aproape un slogan al vârstei.

Lumea
liceului cu împărţirile ei , cu dinamica imprevizibilă a relaţiilor, cu dramele
şi schimbările de tabere de neimaginat, cu stângăciile şi devoalările ei
catastrofale - este frumos prinsă pe peliculă – aruncând în „joc” tipologiile
arhicunoscute, şi de-acum „clasice” : tocilarul, vampa, oportunistul,
supraponderala prietenoasă, gașca, colegul „special”. Şi este extraordinară lumea asta, cu atât mai
mult cu cât în ea aproape nu apar adulți- aşa că universul teenage pare de sine
stătător- cu legile lui, cu tiparele lui comportamentale şi de viaţă.

Distribuţia
este extraordinară şi ne bucură să-i vedem evoluând pe Bogdan Iancu, Aggy K.
Adams, Andromeda Godfrey, Holly Horne, Howard Dell, Basil Eidenbenz, Melanie
Ebanks, Leonardo Boudreau dar şi pe Ioachim Ciobanu, Smiley şi Gina Pistol în
câteva apariţii – într-o comedie hazoasă, cu întorsături neașteptate- ca viaţa
însăşi.

Şi mă mai
bucur să văd că un film românesc (vorbit în engleză) este o dovadă de
profesionalism adevărat – de la execuţie , până la marketare- la fel ca orice
producţie ce se respectă, făcându-ne şi
pe noi , spectatorii, să ne simţim respectați- aşa că mă aştept ca publicul să
recepteze şi acest palier peliculei acesteia– în genul ei, până acum, unica pe piaţa românească.

Căci avem
nevoie de comedie, de râsul benign, de aducerile aminte minunate- după cum ne
trebuie standarde de nivel internaţional care să alinieze cinematografia
noastră din toate punctele de vedere (
inclusiv la capitolul box office!)

Aşadar
aplaudăm cu căldură Oh, Ramona! şi salutăm apariţia acestei comedii excelent
lucrate – bucurându-ne că de-acum avem şi noi a „ Roumanian pie!” , al cărui final
mai- mai că mă face să întrevăd şi un sequell.

S-o savurăm
sănătoşi!!!