„O cultură vie nu evită contradicţiile” – Ion Ianoşi
03 Septembrie 2021, 10:37
Mă reîntorc după multă vreme asupra unei cărţi a lui Ion Ianoşi, apărută la Editura Meridiane în colecţia „Curente şi sinteze”.
„Sublimul în spiritualitatea românească” a fost tipărită în anul 1987 şi venea să rotunjească trilogia gândită de autor care avea ca prime părţi: „Sublimul în estetică” şi „Sublimul în artă”. „De la „temelii”, prin „edificări”, până la „împliniri”, întregul edificiu spiritual românesc îşi recunoaşte în sublim o trăsătură a sa definitorie” mărturiseşte Ion Ianoşi, oferind cititorului sugestia parcursului istoric pe care l-a urmărit în configurarea lucrării.
În „Temelii” istoricul trece în revistă perioada lui Burebista şi Decebal, ca vremuri de „origine” ale spiritualităţii româneşti, pe care o continuă cu evul mediu din care se detaşează deceniile de domnie ale lui Ştefan Cel Mare prin mulţimea bisericilor construite de acesta. Prima mare parte a cărţii aduce în discuţie şi „miturile, legendele şi baladele” în care sunt urprinse „înrădăcinările” spiritualităţii româneşti.
Cu capitolul „Edificări” Ion Ianoşi atinge momentul care ne duce către modernitatea românească, şi anume secolul al XVIII-lea, văzut ca „veac al tranziţiilor”.
După această perioadă de frământări, în care se „desăvârşeste introducerea limbii române în cult” şi în care se reorganizează justiţia şi învăţământul, Ion Ianoşi supune atenţiei cărţi esenţiale pentru înţelegerea spiritualităţii româneşti, analizează demersurile paşoptiştilor şi subliniază valoarea spirituală din scrierile clasicilor.
Capitolul intitulat „Împliniri” se dovedeşte a fi cel mai consistent al cărţii şi autorul îşi fundamentează cercetarea pe faptul că secolul al XIX-lea înglobează la diferitele sale paliere, deopotrivă noul ca şi vechiul, într-o puternică împletire. Ion Ianoşi construieşte astfel, o imagine extrem de clară a vremii de turnură care presupune:
„reinterpretarea antecedentelor, în limite obiective, chiar reaşezarea lor, în virtutea impactului dintre noi nevoi şi vechi realităţi”.
În finalul acestei lucrări, esenţială în înţelegerea devenirii poporului român, autorul îşi mărturiseşte interesul pentru regândirea cărţilor trilogiei într-una singură, proces însă recunoscut de el-însuşi, ca fiind unul extrem de dificil, act „remodelator” greu, aproape imposibil de realizat.
Realizatoare Roxana Păsculescu
