Les Traducteurs - action-mistery-thriller temperat, cu final surprinzător- de Michaela Platon

E aproape o sărbătoare deschiderea cinematografelor- chiar dacă parţială, aşa că vă propun să o celebrăm mergând la film! Iar pentru că azi intră în săli (atâtea câte s-au deschis!) filmul regizat şi co-scris de Regis Roinsard, LES TRADUCTEURS, vi-l recomand - pentru cele 105 minute de suspans şi neprevăzut ale unui action mistery thriller orchestrat în spiritul romanelor scrise de Agatha Christie.

Tema este una captivantă, căci se centrează în jurul lui Dedalus, un manuscris înconjurat de mister, al cărui autor este şi el un personaj enigmatic, nimeni neştiind de fapt cine este cu adevărat Oscar Brach.

Editorul însă imaginează pentru cartea de final a trilogiei o lansare grandioasă, aproape pan terestră, aşa că angajează 9 traducători care să lucreze rupţi de lume într-un conac izolat- pentru a finaliza versiunile în cele 9 limbi diferite care ar asigura accesul fanilor de pretutindeni la atât de aşteptata carte. Şi ştim şi noi din multiplele exemple cu serii SF sau cărţi pt adolescenţi cum a fost Harry Potter, cât sunt de dedicaţi şi de avizi de noi aventuri ale eroilor adulaţi - fanii. La fel de avid - dar după câstig și faimă- este şi Eric Angstrom, publisher-ul interpretat cu aplomb de Lambert Wilson- care creează circumstanţele producerii întâmplărilor care se rostogolesc alert, implicând personajele care îşi gestionează fricile, vina şi frustrările cu implicaţii şi rezoluţii care ne iau pe nepregătite.

Filmul jonglează cu planurile temporale într-un puzzle ce se contruiește treptat, având destulă tensiune şi mai ales destul neprevăzut pt ca twistul de situaţie neaşteptat din final să fie neprevăzut.

Interesantă este şi dinamica punctelor de forţă care implică mai multe personaje, dar şi jocul deloc subtil al vinei şi al învinovăţirii.

Până la urma elementul trasor al filmului nu este, cum ar părea la început –devoalarea autorului şi întâlnirea cu unul dintre traducători- ci chestionarea permanentă a limitelor, dintre care cea mai acută este aceea referitoare la cât de departe poate merge cineva pentru bani. Mai sunt acolo în discuţie şi niscaiva probleme de etică şi morală, dar rămân în subsidiar.

Crizele generate în spaţiul perfect închis în care se aflau traducătorii scot la iveală adevăratele personalităţi ele personajelor, cu părţile lor obscure sau luminoase, într-un amalgam de trăiri şi întâmplări în continuua schimbare.

Les Traducteurs este aşadar o lectură cinematografiaca agreabilă, care ne prilejuieşte întâlnirea cu câţiva actori pe care i-am mai văzut în roluri interesante: în primul rând vreau să îl menţionez pe Alex Lawther, care l-a jucat pe tânărul Alan Turing în excepţionalul film The Immitation Game, pe Olga Kurylenko, fosta Bond Girl dar şi model internaţional și pe Eduardo Noriega pe care l-am văzut în partituri extraordinare în Abre los Ojos, Che Guevara, sau în Perfectos Desconocidos, varianta spaniolă a filmului italian din 2016, Perfeti Sconosciuti al lui Paolo Genoveze- o adevărată gemă cineamtografică pe care vă sfătuiesc să o vedeţi.

Aşadar bucuraţi-vă de film şi mergeţi la cinematograf!