În reconstrucție, un moment al gravurii românești

Expozițiile au darul de a ne oferi un alt univers decât cel în care ne învârtim în cotidianul, de cele mai multe ori, apăsător. Cu expoziția gândită la Galeria Dialog (21 martie -30 mai 2017) de Ruxandra Garofeanu și Gheorghe Andreescu ne reîntoarcem în glorioase timpuri artistice. Participarea României la Bienala de la Veneția din anul 1972 este adusă la lumină prin acele lucrări care au supraviețuit mutărilor succesive și condițiilor improprii de păstrare. Prin urmare, ”Grafica românească în context internațional” –așa cum se intitulează expoziția de acum, de la Galeria de la Obor- aduce în atenția publicului o secvență emblematică, prea puțin cunoscută și deci, deloc discutată, a unei participări moderne, uluitoare a gravorilor români la un eveniment european prestigios.

Catalogul inițial, cel care a însoțit expoziția românească în cadrul Bienalei -a fost greu de găsit –ne-a mărturisit Ruxandra Garofeanu. Firava publicație de acum 45 de ani ne reamintește însă, cât de importantă este existența unui catalog, ca martor, peste timp. Subțire, cu fotografii alb-negru, el este mărturia unei manifestări interesante, de la care s-a putut pleca în conceperea actualei prezentări expoziționale.

Atunci, au reprezentat România, 20 de artiști. Ideea definitorie a fost aceea a unei creații colective. Lucrări realizate în tehnici tradiționale, dar nu numai –au fost meșteșugit rupte și recompuse după criterii care țineau de spațiu și de diversele modalități de panotare.

Pe bună dreptate, după cum scrie Dr. Dan Basarab Nanu, istoricul-manager al Muzeului de Artă Vizuală Galați, instituție care deține o parte dintre lucrările de atunci (o bună parte dintre ele fiind pierdute) –”arheoloaga”, expertul în arte vizuale (n.a.Ruxandra Garofeanu), propune reconstituirea ”Clipei” de glorie a graficii românești”. Modernitatea acțiunii care a avut loc în anul 1972 este de necontestat! Înclin să cred, că și acum, o prezentare similară ar atrage atenția într-un mod favorabil asupra artelor românești, spre exemplu. Nu omitem însă nicio clipă gândul că cei 20 de plasticieni participanți, majoritatea atunci, tineri –erau foarte buni, reprezentativi pentru generația din care făceau parte. Ana Maria Andronescu, Marcel Chirnoagă, Dumitru Cionca, Ioan Donca, Adrian Dumitrache, Mircia Dumitrescu, Dan Erceanu, Sergiu Georgescu, Harry Guttman, Valentin Ionescu, George Leolea, Wanda Mihuleac, Theodora Moisescu Stendl, Tiberiu Nicorescu, Ion Panaitescu, Anton Perussi, Ion State, ion Stendl, Radu Stoica, Iosif Teodorescu sunt numele celor care au reprezentat în 1972, România la cea de a XXXVI-a ediție a Bienalei de la Veneția și care împreună, într-o amplă și unică operă vorbeau despre gravura românească din acel moment istoric.

Expoziția de acum, de la Galeria Dialog –are, fără nicio îndoială, substanță, viziune și anvergură muzeală. 

dr. Roxana Păsculescu, critic de artă