Gaudeamus - Ziarul tîrgului, dacă-mi permiteți

Ca să nu mi se reproșeze că aș fi în mai știu eu ce conflict de interese, în acest an n-am mai coordonat și nici n-am mai scris în ziarul tîrgului ”Gaudeamus”.

Le-am dat cîteva sugestii colegilor mei de la „Cațavencii”, dar asta nu m-a împiedicat să fiu emoționat la apariția fiecărei ediții a ziarului, chiar dacă eram convins că va ieși bine.

Ziarul tîrgului a ieșit excelent, dacă-mi permiteți. Și asta nu numai pe partea de informație, ci, mai ales, în partea sa de creație jurnalistic-scriitoricească. De fapt, nici n-ar fi avut cum să iasă altfel.

Editorialistul Mihai Radu e și prozator, unul dintre cei mai cunoscuți din generația sa și nu numai. Mihai e și romancierul cu acest nume, de tot mai consistent succes perasonal, dar și coautorul cărților scrise în dialog cu Simona Tache, care au făcut din ei niște autori care au o extraordinară trecere la public.

Eugen Istodor are la activ cărți de proză și chiar o istorie aparte a literaturii române, în afară de interviurile și de textele pe care le scrie.

Dan Darie, e pe cale să publice un roman în limba engleză, scris direct în engleză, nu cu traducător, asta ca să nu mai amintesc de minunatele lui foiletoane din „Cațavencii”

Dan Panaet e unul dintre cei mai dotați autori de proză scurtă pe care îi avem la această oră, care deocamdată nu și-a încercat puterile și în volum.

Iar despre Florin Iaru, cel ce se ocupă cu „dizainul” ziarului, dar care și scrie în „Gaudeamus”, nu pot spune ma mult decît că e și unul dintre cei mai mari autori de proză scurtă din România de azi.

Firește că asta nu înseamnă că cei pe care i-am menționat elogios mai sus ar fi putut face și un ziar plauzibil. Dar experiența lor de la „Cațavencii” și mai ales talentul lor de jurnaliști i-au făcut să le transmită cititorilor-vizitatori ai tîrgului o plăcere a lecturii care pe unii dintre ei i-a făcut să revină în tîrg și în ziua următoare, iar pe vizitatorii de duminică să regrete că tîrgul se închide.

În tramvaiul 41, un tip, vechi frecventator al tîrgului și cititor al ziarului, m-a întrebat de ce n-am mai scris și în această serie a ziarului. Ca să nu intru în amănunte, i-am spus că am avut alte treburi. La care omul, îmi închipui ca să-mi facă o plăcere, îmi spune că cei care „mi-au ținut locul” și-au făcut minunat datoria. De ce-aș minți, pentru o clipă m-am simțit nedreptățit, chiar dacă bucuria ziarului bine făcut m-a făcut să uit imediat acest amănunt strict personal.

Cristian Teodorescu