Gaudeamus - La ce folosesc intelectualii în politică, 1

Cînd se apropie alegerile, ca în toamna asta bunăoară, și-aduc aminte politicienii de intelectuali. Și încep să spună că vor să-i pună pe liste, numai să vină distinșii intelectuali la partid să se înscrie. Intelectualii, nimic! În afară, firește, de cei care sînt deja înscriși, dar ăștia au ajuns în partid pe legea veche, cum ar zice Conu Leonida. Acum e nevoie de prospături politice. Și dacă intelectualii și artiștii nu vor să se bage direct și personal în politică, măcar să semneze pe listele de adeziune. Sau să zică în public niscai vorbe de încurajare, că dau bine.

Un sociolog pe care l-am întrebat acum cîțiva ani cît contează sprijinul intelectualilor publici  pentru un partid, mi-a spus că, potrivit statisticilor, nu înseamnă mare lucru, dar e mai bine decît nimic. Sprijinul lor mai scoate cîțiva nehotărîți din case. Însă în general intelectualii nu fac decît să-i convingă și mai mult pe cei gata convinși. Cît despre apariția lor pe listele partidelor nu mai impresionează ca în anii nouăzeci, ci mai degrabă stîrnesc constatări sceptice. Ia uite cine se bagă în politică. Încît speranța politicienilor că intelectualii ar putea fi folosiți ca detergenți pentru păcatele de tot soiul ale partidelor nu mai stă în picioare. Mai degrabă se întîmplă invers. Adică intrarea intelectualului în politică îl face suspect de relații care s-ar putea să-i dăuneze la prestigiu.

Mărturie stau experiențele multora dintre intelectualii publici încă tineri care nu numai că n-au rezistat în politică, dar au ieșit destul de șifonați din această aventură. Cît despre cei care au rezistat, aceștia și-au pierdut în parte simpatia de care se bucurau înainte de a fi intrat în politică. Și nu s-ar putea spune despre ei că au îmbunătățit părerea publică despre politicieni.

Cristian Teodorescu