Gaudeamus - Interviurile Titei Chiper și romanele nescrise ale lui Alexandru Ivasiuc

Cea mai bună intervievatoare pe care am cunoscut-o, din presa de la noi, e răposata doamnă Tita Chiper. Citeai interviurile ei nu pentru că îi răspundeau personalități cunoscute de tot felul, ci pentru talentul ei de a transforma în personalități oameni de tot felul, cu meserii oarecare. Aici intervenea fosta reporteriță din ea, care înainte de a se duce la cineva să-i pună întrebări, își studia îndelung viitorul interlocutor. Așa că totdeauna punea întrebări cu miez, la care primea răspunsuri miezoase. Mai cred însă că în aceste interviuri exista un secret pe care Tita Chiper l-a luat cu ea cînd a murit.

Tita  era văduva lui Alexandru Ivasiuc, romancierul, căruia îi lua apărarea postum, cu un devotament extraordinar, față de acuzațiile că ar fi fost turnător la Securitate. Ivasiuc a fost deținut politic și a trecut în pușcării prin experiențe oribile. A fost torturat, a suferit de foamea cronică din închisorile politicilor, a făcut frigul în celulă, dar mai ales a învățat carte de la colegii lui de temniță. Pentru Tita Chiper acuzațiile care i se aduceau postum soțului ei erau neadevărate și murdare.

Recunosc că nu-mi plac romanele lui Ivasiuc. Scriitorul avea însă o gîndire teoretică și un aplomb filosofic extraordinare. Era unul dintre acei puțini marxiști luminați pentru care Marx nu era o dogmă, ci un subiect de discuție. Așa că pînă la un punct, criticii care-l lăudau pe Ivasiuc n-o făceau numai pentru valoare sa literară, dar și ca să dea un semn regimului că urmau linia politică oficială. Cînd romancierul a început să scrie altfel, adică parabole critice la adresa puterii, entuziasmul criticilor de întîmpinare s-a diminuat vizibil. După cum zicea mai tîrziu Tita Chiper, dacă Ivasiuc n-ar fi murit la cutremurul din 1977, i s-ar fi pregătit o execuție critică la mama ei.

Fixația Titei, de a intervieva oameni obișnuiți pe care-i transforma în persoane publice, i s-a tras și de la convorbirile ei de acasă cu soțul ei. Ivasiuc devenise tot mai curios față de soarta omului oarecare pe care voia să-l cuprindă în romanele sale.

Într-un fel, prin interviurile ei Tita Chiper, a dat glas personajelor despre care Alexandru Ivasiuc n-a apucat să scrie.

Cristian Teodorescu