Gaudeamus - Bufonul tîrgului

De cînd mă tot duc la „Gaudeamus” aș putea să mă descurc și cu ochii închiși printre standuri. Tîrgul e la fel și totuși de fiecare dată e altfel. La parter, acolo unde se instalează marile edituri, vezi pozele mari ale vedetelor din acest an. Vezi afișe cu programul lansărilor. Asta după ce te întîmpină poetul Paul Daian, cu goarna și cu barba lui de sceptic Moș Crăciun al cărților. Ca și tîrgul, poetul cu goarnă e neschimbat-schimbat. E tot el, dar costumat altfel, după bugetul sponsorilor.

Cînd își iese din rol, cît să fumeze o țigară, dacă te nimerești lîngă el,Paul îți mai spune cîte ceva despre viața lui dintre ediția de anul trecut a tîrgului și asta. Vorbește cu zgîrcenie despre sine însuși. Ca și soldatul lui Nichita Stănescu și aidoma lui Moș Crăciun, poetul Paul Daian pare să nu aibă viață personală.

Cînd crezi că va intra în amănunte, sare de lîngă tine ca să sufle în goarnă și să-i sfătuiască pe cei care urcă panta maiestuoasă către intrarea principală, mereu cu alte vorbe: „Citiți, ca să nu rămîneți proști!!”. Sau dacă zărește vreun VIP: „Perseverați și cumpărați, chiar dacă nu citiți. Cei care vor să vă ia locul vă vor urma exemplul!!!” Pe bufonul tîrgului nu se supără nimeni, oricît de mușcătoare ar fi vorbele lui. Ca mulți oameni liberi, dar săraci din cauza libertății lor, Paul se bucură de aceste zile cît ține tîrgul, de parcă el însuși ar aștepta apariția timpurie a unui Moș Crăciun care să-l întrebe măcar cum îi merge.

Miercurea, înainte de deschiderea oficială, încă se mai aduc cărți prin intrările laterale unde trag mașinile editurilor și se mai lucrează la pereții standurilor ori se potrivesc rafturile. Îi recunoști pe șefii editurilor după îngrijorarea cu care se uită la ceas și după gravitatea cu care verifică detaliile. Toți sînt la curent cu prognoza meteo pentru zilele următoare și, dacă se anunță ploi, toți speră că meteorologii se înșală. Toți speră că „anul ăsta” va fi mai bine, mai ales șefii editurilor mici care trag nădejde ca din vînzări să-și acopere măcar cheltuielile.

Unii dintre ei cred că omul cu goarna le va aduce noroc. Alții nu-i gustă bancurile, dar sînt de acord că fără el tîrgului i-ar lipsi ceva, de parcă Paul ar fi un amestec de cocoș care cucurigește pentru a trezi lumea din banalitate și de duh al lămpii fermecate care are grijă ca tîrgului să-i meargă bine.

Cristian Teodorescu