Gaudeamus - Aventura lecturii, cînd treci printr-o aventură personală
13 Octombrie 2017, 16:15
Pentru lectura versiunii integrale a lui „Don Quijote” îți trebuie nu numai timp, ci și o stare interioară potrivită.
Fiindcă te afunzi într-o aventură de mai multe zile, care te obligă să i te dedici în întregime. Am citit romanul lui Cervantes pe la 19 ani. Nu m-aș mai încumeta, acum, să-l reiau, pentru că asta m-ar obliga să mă decuplez de treburile mele zilnice sau să găsesc o metodă prin care să pot dilata timpul.
Garabet Ibrăileanu care recitea periodic masivul roman al lui Tolstoi, „Război și pace” se retrăgea timp de cîteva zile la el în cameră, pentru a se dedica cărții sale favorite. Dacă n-ai cum să-ți îngădui un asemenea lux, fie pentru că nu-ți îngăduie programul, fie pentru ai altele pe cap, poți rata întîlnirea cu un mare roman, din pricină că nu te poți lăsa absorbit de el.
Thomas Mann a recunoscut neted că „Don Quijote” l-a plictisit. Încercase să citească romanul în timpul călătoriei sale pe vapor spre Statele Unite. N-a reușit să-l ducă pînă la capăt.
Asta s-a întîmplat în 1939, cînd Thomas Mann plecase în exil împreună cu toată familia sa. În Germania nazistă cărțile îi fuseseră arse în piață. Mann se simțea în pericol. Astfel că la 64 de ani a pornit în necunoscut, la fel ca personajul lui Cervantes.
Această asemănare s-ar putea să-l fi iritat pe orgoliosul Thomas Mann și să-i fi accentuat fireasca neliniște pe care i-o stîrnea propria sa expediție. Era bătrînul cititor al unui roman despre un alt cititor bătrîn, pe care cărțile cu aventuri cavalerești îl făcuseră s-o ia razna. Să se fi întrebat autorul lui „Doctor Faustus” dacă nu cumva era și el un Cavaler al Tristei Figuri căruia plecarea de acasă nu-i adusese decît peripeții ridicole? Să-l fi bîntuit și întrebarea dacă n-ar fi fost mai bine să fi rămas în Germania, unde să aștepte ce-i pregătește soarta, cu speranța că naziștii nu vor îndrăzni să se atingă de el?! Sau să-l fi enervat ipoteza că Cervantes și-a luat personajul peste picior, fără să-l înțeleagă în profunzime pe Don Quijote?
Există însă și posibilitatea ca romanul să-l fi plictisit, pur și simplu, din pricină că știa subiectul, astfel că în loc să se afunde în – ce-i drept! – multele pagini ale cărții, își îngăduia, probabil, pauze de lectură, ca să se întoarcă la neliniștile sale. Or cînd ieși din lumea din „Don Quijote”, fiecare întoarcere presupune un efort de reintrare în atmosfera cărții, care mai ales dacă știi și ce urmează te poate face să te lași păgubaș, din pricină că această aventură ți se poate părea plictisitoare, în comparație aventurile care te așteaptă în viața de toate zilele. Astfel că și un cititor încercat, cum era Thomas Mann, care și-a ales drept carte de lectură în timpul primei sale călătorii peste ocean un roman acaparant ca „Don Quijote” a putut spune, cît se poate de sincer, că romanul lui Cervantes l-a plictisit.
Cristian Teodorescu