Gaudeamus - 23 august 1939. Ziua neagră a pactului de neagresiune dintre Hitler și Stalin
23 August 2017, 16:38
În afară de discuțiile care se poartă și azi despre ziua de 23 August 1944, ar trebui să ne aducem aminte de această zi din anul 1939, cînd Hitler și Stalin au încheiat Pactul „Ribbentrop-Molotov”. Semnat la Moscova de Joachim von Ribbentrop și de Viaceslav Molotov, miniștrii de externe ai Germaniei și ai URSS, de față cu Stalin, pactul de neagresiune a luat prin surprindere cancelariile lumii. Comunismul și nazismul căzuseră la pace, după un război propagandistic ce părea de neoprit.
Ceea ce nu se știa însă era că în afară de pactul de neagresiune, Ribbentrop și Molotov semnaseră și un protocol prin care Hitler și Stalin pecetluiau soarta Poloniei și a Basarabiei. Germania și URSS și-au împărțit apoi Polonia, iar URSS a ocupat Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței. Bucovina nu fusese menționată în protocolul secret, dar anexarea ei a fost acceptată de Hitler. Ultimatumul sovietic din 27 iunie 1940 a fost acceptat în Consiliul de Coroană din noaptea de 27-28 iunie cu 20 de voturi „pentru”, 6 „contra” și o abținere.
Au votat atunci împotrivă: Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop și Ernest Urdăreanu. Armata română și administrația s-au retras din Basarabia și din nordul Bucovinei, iar o mică parte a basarabenilor și bucovinenilor s-au refugiat în România.
După invazia rusească, în aceste teritorii au urmat mii de arestări și un uriaș val de deportări, căruia i-au căzut victime în special românii.
Și azi sînt voci care se întreabă dacă n-ar fi fost mai bine ca în loc să fi acceptat ultimatumul sovietic, România să fi apărat Basarabia și Bucovina cu forța armelor, adică dacă ar fi intrat în război, încă de atunci, cu URSS. Specialiști în drept internațional sînt de părere că simplul fapt că România s-a retras din aceste teritorii în urma unor ultimatumuri ale amenințării cu forța ar fi trebuit să ducă, la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, la concluzia reparatorie că aceste teritorii au fost răpite României, nu cedate prin înțelegeri diplomatice. România n-a putut recăpăta după război decît teritoriile cedate în urma Diktatului de la Viena. Asta însă și în condițiile în care autoritățile române n-au făcut eforturi diplomatice serioase pentru a recăpăta teritoriile răpite în 1940 de URSS, recucerite în timpul regimului Antonescu și din nou pierdute în 1944, în fața trupelor sovietice.
Ce importanță mai are azi să ne aducem aminte ziua neagră din 1939 a Pactului „Ribbentrop-Molotov” și de urmările protocolului secret dintre Germania lui Hitler și Uniunea Sovietică a lui Stalin? Aceea că pentru țările mici, pe spinarea cărora se scrie istoria, memoria întreagă a trecutului apropiat e una dintre puținele căi de a-și înțelege prezentul și de a-și concepe viitorul. Altfel ce am putea răspunde noilor generații care anul viitor, la centenarul Unirii, s-ar putea să ne întrebe cum de lipsesc din trupul României Basarabia și Bucovina și Ținutul Herței.
Cristian Teodorescu
