Filozoful
07 Decembrie 2017, 15:26
„Îmi vine în minte imaginea lui de ieri, când l-am vizitat în chilia cu lemne şi lighean cu apă pe sobă; avea pe cap o băscuţă care-i dădea un aer de Papă bonom. Nu era iezuit cum sunt înclinaţi mulţi să creadă judecânddu-l după micile aplecări cu care te întâmpina şi după tonul molcom- dulceag. Era un naiv eficace.”
„Ieri” era 23 martie 1977, autorul acestei însemnări, Gabriel Liiceanu, iar „naivul eficace”......Constantin Noica.
Filozoful, lui îi putem spune astfel făra rezerve, se afla retras la Păltiniş unde închiriase camera 13 din vila 23. Acolo, timp de 12 ani a scris şi a realizat un proiect imaginat în închisoare, acela de a deveni „antrenorul cultural” al unor tineri pe care îi învaţa să gândească şi cărora, astfel, le salva spiritul.
Elevii „Şcolii de la Păltiniş” erau cu adevărat privilegiaţi. Constantin Noica avea toate calităţile unui magistru. A lăsat o operă de peste 10.000 de pagini ce cuprinde traduceri din Aristotel, Sfântul Augustin, Descartes, Kant sau Hegel. Între ele o interpretare a „Fenomenologiei spiritului” de Hegel pe care a încercat să o trimită spre publicare în Franţa. Urmarea, şase ani de temniţă şi 10 domiciliu forţat la Câmpulung Muscel. Lista creaţiei sale filozofice este impresionantă. Vom cita doar Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti; Sentimentul românesc al fiinţei; Spiritul românesc în cumpătul vremii; Şase maladii ale spiritului contemporan şi valorosul Tratat de Ontologie.
Să nu uităm Cuvânt împreună despre rostirea românească, o încercare de a scoate cuvinte esenţiale din condiţia de statui de muzeu.
Scria, între altele, despre un cuvânt care în opinia sa i-a lipsit lui Hegel, întru ce inseamnă deopotrivă înspre şi în, aşadar nici înăuntru nici afară sau şi una şi alta....
Se oprise şi la cuvântul trecere......Pentru el, marea trecere s-a petrecut în noaptea de 4 spre 5 decembrie 1987 la ora 1 şi 20 de minute după cum consemnează cel care i-a vegheat ultimile clipe, Gabriel Liiceanu. Lui şi altor apropiaţi le mărturisise cu câteva zile înainte, ca pentru a-i linişti „ sunt asistat, să ştiţi, de cete de îngeri”.
Dan Manolache
