”Evitați capcanele culpabilizării”

În rafturile Editurii Niculescu, am descoperit cartea denumită ca urmare a traducerii făcute de Gina Belabed, ”Cele 101 REGULI DE AUR ale educației POZITIVE”. Mi-a atras atenția, colaborarea editurii cu Larousse, pentru scoaterea pe piața românească a cărții semnate de Dr. Gilles-Marie Valet. De la același autor avem cartea, cel puțin la fel de provocatoare, ”Educație fără pedepse. Cum să crești un copil ascultător”. Lucrarea ”Cele 101 REGULI DE AUR ale educației POZITIVE” se adresează în mod evident, părinților. Ei sunt cei care ar trebui să fie formați în ideea realizării unei optime relații cu copilul. Și formarea se realizează în timp, și mai ales, acordând interes și timp de calitate, copilului. De cele mai multe ori (de fapt acest lucru îl și urmărim, când achiziționăm o carte) lucrarea științifică să răspundă problemelor noastre, să preîntâmpine altele, și mai cu seamă, să pregătească părintele pentru situații care ar putea degenera.

Cartea pornește de la premisa că, dincolo de el, autor-psihiatru, și părinții ar putea să știe ceva despre creșterea copiilor, că experiența personală de până la momentul întâlnirii cu această lucrare este importantă. Așadar, cel puțin câteva subcapitole, chiar la începutul cărții urmăresc poziționarea pozitivă față de flerul și educația părinților. Atitudinea deja bună a lor ar trebui consolidată. Sintagme ca ”aveți încredere în autoritatea dumneavoastră”, apoi, ”adaptați regulile” sau ”transmiteți valori clare” fac apel la ceea ce știm deja, dar poate că omitem, prinși în fluxul amețitor al vieții. Dialogurile, joaca cu cei mici, colaborarea cu ei trebuie să se desfășoare pentru copil, într-un ”cadru adecvat pentru a se dezvolta”. Pe de altă parte, ceea ce pare evident, dar ne ia câteodată prin surprindere: ”copilul nu vine pe lume cu un simț înnăscut al ascultării”. Dar în mod categoric, ascultarea se învață de fiecare copil, la nivelul său de formare: ” nu i se poate cere unui copil decât ceea ce dezvoltarea sa psihomotorie (agilitate, abilitate), cognitivă (inteligență, memorie) și afectivă (capacitatea sa de a gestiona frustrarea ) îi permite.” Calibrarea părintelui la copilul din fața sa este fundamentală. Repetarea, cu certitudine face parte din procesul învățării. Răbdarea și flexibilitatea (înțeleasă ca diplomație) sunt atuurile părintelui și acestea trebuie întrebuințate și dezvoltate în fiecare zi pentru binele copilului. Acapararea atenției noastre sau destabilizarea sunt armele secrete ale copilului. Nu ar trebui să ne lăsăm atrași pe terenul fragil al unei răzmerițe, la care, cu spontană atitudine, ne „invită” cel mic.

Cartea este clară și oferă, după diverse analize, soluții, ca urmare a experienței vaste pe care o are autorul ca psihiatru al copilului.

Realizatoare Roxana Păsculescu