Destine artistice

La Editura Axis Libri, criticul de artă Corneliu Stoica a scos recent cartea „Destine artistice” cu subtitlul edificator –Membri şi colaboratori ai Filialei Galaţi a U.A.P.R. care au fost, 1951-2017.

Cronicarul -legat prin plăcere, dar şi conjunctură (trăieşte şi lucrează în Galaţi) de viaţa artistică a spaţiului pe care îl slujeşte de îndelungată vreme, cu peniţa - are de astă dată sub ochi personalităţi care au marcat universul artistic al Galaţiului şi care între timp au dispărut dintre noi. Aşadar, intervalul temporal care a suscitat interesul criticului semnalează şi un alt fel de a aborda profilele artistice care fac substanţa cărţii. Artiştii care se regăsesc aici portretizaţi sunt cercetaţi în profunzime, portretele creionate de Corneliu Stoica având menirea de a da răspunsuri unor întrebări puse de chiar autorul paginilor. Într-un parcurs de factură memorialistică în care scriitorul încearcă să afle răspunsuri referitoare la propria sa viaţă, aflăm informaţii precise, dar şi analize aprofundate, povestiri în care ni se relatează întâlniri interesante şi întâmplări care ne captivează.

De la Nicolae Mantu (1871-1957) la Sergiu Dumitrescu (1954- 2016) descoperim alte 20 de portrete de artişti care au avut, fiecare în felul său, un anume rol în societatea gălăţeană. Din 1951, anul în care a fost creat Cenaclul Artiştilor Plastici la Galaţi şi până în prezent s-au derulat vieţi şi s-au construit cariere într-un tumult cu diverse intensităţi, la care n-am fost direct părtaşi. Am acceptat însă, cu mare curiozitate şi de data aceasta, provocarea autorului ( care mai are la activ 20 de volume) de a intra în universul său personal, deja conturat prin articole şi cărţi scrise de-alungul atâtor ani dedicaţi frumosului şi urbei dunărene. Căci de la vârsta de 15 ani, aşadar de la momentul în care cronicarul intră în contact cu opera lui Nicolae Mantu până în prezent –sunt 60 de ani de bucurii şi descoperiri felurite.

Cu ochi agili şi suflet tânăr, Corneliu Stoica a ales să-şi sărbătorească cei 76 de ani de viaţă, celebrând arta şi oraşul al cărui suflu artistic s-a confundat cu propria sa respiraţie.

Cu preocupări vaste, dintre care cele istorice şi lingvistice sunt evidente, Corneliu Stoica nu face doar analize plastice. Portretele sale de artist devin, prin naraţine şi interpretare, file semnificative de istorie. Societatea gălăţeană transpare adeseori, în complexitatea ei, iar breasla artiştilor plastici ocupă un loc meritoriu într-un univers în care estetica este fără doar şi poate, călăuză însemnată.

Câţiva dintre artiştii prezentaţi în această carte de Corneliu Stoica –s-au bucurat în timp de interesul constant al autorului. Alţii intră acum, mai bine, în raza privirii sale.

Ceea ce rezultă, „Destine artistice” este o ţesătură fină, în care jurnalul se împleteşte cu cronica, în care relatarea face loc analizei, descriptivul bucurându-se de metaforă.

„Destine artistice”  este o carte care ar trebui să ne însoţească în drumul descoperirii acestui spaţiu privilegiat prin artă.

Roxana Păsculescu, critic de artă