”Cuibul dragonului”: o carte despre prietenie

Sarah Prineas este o autoare americană de succes, care locuieşte ”în zona rurală a statului Iowa, într-o casă înconjurată de lanuri de porumb”. La Editura Corint Books a apărut în 2019, una dintre cărțile scrise de Sarah Prineas; în colecția Corint Junior am găsit, în minunata traducere din engleză a Danei Săporan, cartea ”Cuibul dragonului”. Volumul are -după cum îi sugerează chiar titlul, un subiect fantastic. Abordarea lui este însă, una extrem de umană, iar temele cărții sunt generoase, fundamentale și ne preocupă cu diverse intensități viața, din copilărie, până către bătrânețe.

Cu
căldură, urmând un fir narativ bine constituit, scriitoarea introduce cititorul
într-o poveste de viață, cu un iz miraculos, dar cu tensiunile și firescul
vieții obișnuite. Personajele, în parte pozitive, în parte negative sunt foarte
bine construite. Un deal înalt străjuiește satul în care începe derularea
povestirii, iar atmosfera este una care îl atrage pe lector în fascinanta lume
pe care o va descoperi pas cu pas: ”E o
zi frumoasă și însorită, norii sunt răsfirați pe cerul albastru, iar iarba
verde de pe colină încă rezistă eroic, înainte să cedeze în fața iernii.”

În
această bine gândită ”scenografie”, personajul principal se inserează chiar de
la începutul primului capitol, urmând să-l descoperim prin datele lui esențiale
care țin de senzații; Rafi, căci acesta este numele personajului care stă la
baza cărții -are mai întâi, senzația de
zbor, apoi, nu îi este niciodată
frig, și nu în ultimul rând, are
ochii de vultur. Iată cum, din prima pagină a romanului, autoarea
conturează caracterul personajului în jurul căruia se vor țese întâmplările, și
se vor aduna stări și psihologii diverse.

Cartea ”Cuibul
dragonului” este o carte de aventuri, despre descoperirea sinelui în această devenire
terbilă care este trecerea de la copilărie la adolescență. Apoi, este mai ales despre
prietenie și mai puțin despre dușmănie, despre relația copiilor cu părinții,
dar și cu străinii, analizând și observând felul în care ne înțelegem locul și
rolul pe care îl avem în comunitate.

Și aflăm
că dragonii nu sunt în mod obligatoriu răi, că pot fi buni și blânzi, și că pot
lupta, spre exemplu, alături de noi, împotriva poluării, în favoarea
universului în care trăim cu toții.

Cartea
”Cuibul dragonului” aparține într-adevăr genului fantasy, dar un fantasy în
care remarcăm multa dragoste îndreptată către om, cu accent asupra puterii lui
de a fi bun.

Roxana
Păsculescu