Bieţii ţărani - de Dan Manolache

„ Trece-o noapte, trece înc-o zi,

Se ascute lupta între clase,

Iar chiaburii se arat-a fi

 Elemente tot mai duşmănoase”.

               Acest catren ne poate face astăzi să zâmbim dar atunci, în urmă cu 60- 70 de ani, versurile lui „dădeau glas” unor realităţi dramatice.

                Părea că, după 23 august 1944, peste România treceau doar....nopţile, una mai înfricoşătoare dacât alta. Iată ce se întămpla, de pildă, în aceea care acoperea anul 1949......Regimul comunist a înfiinţat Miliţia şi a decretat o lege prin care erau pedepsite cu moartea delicte precum „sabotarea progresului economic al ţării”. Nimeni nu mai era în siguranţă, prin această lege se putea justifica orice. Fireşte valul de teroare nu a întârziat să se dezlănţuie cu şi mai multă furie. Apogeul a fost atins după o plenară a PMR care hotăra, în luna martie, „ transformarea socialistă a agriculturii”. Necesitatea şi graba izvorau direct din...... ideologie pentru că, „mica proprietate generează capitalism zi de zi, ceas de ceas, spontan și în proporții de masă”. „ Pericolul” era aşadar acela ca parcursul României să fie abătut de pe calea luminoasă ce ducea direct către „viitorul de aur al omenirii”, comunismul. Fireşte, după model sovietic, s-a decis lichidarea chiaburilor şi deposedarea de pământ a ţăranilor mijlocaşi, în fapt a majorităţii sătenilor şi cuprinderea lor în Gospodării Agricole Colective.

            Ascuţişul luptei de clasă a afectat peste 80.000 de ţărani, arestaţi, torturaţi, deportaţi, condamnaţi la ani grei de temniţă sau chiar executaţi. De pildă, conform unor date credibile peste 40.000 de persoane, mai ales țărani înstăriți, au fost deportate din Banat și din Dobrogea în Bărăgan, în două rânduri: o dată în 1949 și apoi din nou în 1951.

        Rezultatul acestui război al Partidului împotriva ţărănimii au fost completa schimbare a satului românesc prin transformarea ţăranilor din oameni liberi în iobagi siliţi să lucreze pe nimic propriile pîmânturi.

          Intrăm în Săptămâna Patimilor şi cred că, ţărănimea, cea mai urgisită clasă socială a României moderne şi contemporane merită un gând de compasiune, înţelegere şi preţuire.

Dan Manolache