Anticomunismul fostului ”Oraş Stalin”!

Fusese, desigur, în 1977 greva minerilor din Valea Jiului, posturile străine de radio difuzau protestele puţinilor români ce îşi făcuseră publică poziţia anticomunistă, în familie, în cercul de prieteni sau colegi mulţi dintre noi discutam despre minciunile pe care regimul comunist le proclama fără ruşine drept realităţi…..

Lipsea însă ceva. Lipsea o contestare politică de amploare care să forţeze sistemul să reacţioneze fie în “interesul oamenilor muncii” aşa cum sunau lozincile, fie să recurgă la represiune, componentă structurală aflată în AND-ul sau ideologic. Un astfel de protest părea însă de domeniul fantasticului….

Şi totuşi s-a intamplat pe 15 noiembrie 1987 la Brasov. La Brasov, oraşul pe care, mai mult decat oriunde altundeva in ţară, se lipiseră, s-a dovedit că fară aderenţă, câteva etichete comuniste. I s-a dat pentru o perioadă numele lui Stalin, “Invăţătorul popoarelor”. Celebra uzină IAR, fondată in 1925, ce produsese faimosul avion de vânatoare IAR 80 se transformase, după jefuirea de catre eliberatorii sovietici, în fabrică de tractoare. In 1946 când primul produs denumit IAR 22  lua drumul ogoarelor, se anunta “cu mândrie” câştigarea unui presupus pariu cu burghezia. Tot astfel  vechea întreprindere ROMLOC, înfiinţată in 1921, producătoare atunci de material rulant şi mai târziu de motoare şi chiar automobile primea numele de “ Steagul Roşu”.

Tocmai de la “Steagul Roşu”, mai precis din sectia 440 “Matriţe” a întreprinderi de autocamioane a început revolta muncitorilor. Ea a vut mai întîi un caracter social. De fapt chiar s-a declanşat cand muncitorii au citit pe fluturaşii ce consemnau salariul injumătăţit, in chip de explicaţie, in dreptul rubricii “reţineri”, chiar cuvântul “social”. Coloana de muncitori revoltaţi s-a îndreptat catre sediul judeţean al Partidului ingroşându-se pe drum pe măsura ce i se alăturau muncitorii de la “Tractorul” sau locuitori ai Braşovului. După unele surse cam 10.000 de oameni au scandat in faţa sediului, mai întâi lozinci cu caracter social „Vrem libertate şi pâine!”, „Vrem duminica înapoi!”, „Vrem mâncare la copii!" şi „Vrem lumină şi căldură!”. Treptat protestul a capatat un definit caracter politic. S-a strigat „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”.

Oamenii revoltaţi au patruns in interiorul clădirii călcând pe covorul rosu scos in piaţă şi au constatat că, fiind o zi de alegeri, totul era pregatit pentru sarbătorirea a inca unei victorii zdrobitoare a partidului intr-o cursa fărî adversari şi in care voturile oricum nu contau. Totul adica: pepsi, caşcaval, banane, salam, portocale, produse prezente altfel doar in amintiri….. Acest tot la care se adauga portretul lui Nicolae Ceausescu a fost….. zvârlit pe geam!

A urmat previzibila represiune, arestări, anchete pe parcursul cărora participanţii, consideraţi “elemente turbulente” sau “elemente huliganice” au fost torturaţi cu sălbăticie. La 3 decembrie a început şi un simulacru de proces desfăşurat cu uşile inchise şi supravegheat de înalţi funcţionari de partid şi de stat, între care Tudor Postelnicu, pe atunci Ministru de Interne. S-au pronunţat 61 de condamnări la pedepse cuprinse intre 6 luni si 3 ani cu executare la locul de munca si suplimentar cu stabilirea unui domiciliu fortat in alt oraş.

Revolta muncitorilor brasoveni nu a fost zadarnica. Ea a aratat tuturor că regimul comunist poate fi înfruntat cu succes. Pentru căteva ore, Brasovul a fost primul oraş liber din Romania.

Va fi fost anticomunismul fostului “Oraş Stalin” un model pentru revoluţionarii din 1989?

Dan Manolache