ACTUAL

Unul dintre cuvintele foarte frecvent întrebuințat astăzi este actual, din familia bogată a termenului act, cu etimon, de bună seamă, latin. Actum, acti sau actus, acti însemnau, în latină, „act sau acțiune”.

Actum era, de fapt, participiul de la verbul ago, agere, egi, actum, cu multe sensuri în limba vorbită de romani, printre care: „a se pune în mișcare, a face, a acționa, a regla o afacere, a fi activ, a petrece timpul” sau chiar „a exprima”. Dicționarul latin francez Le Grand Gaffiot menționează, la verbul ago, agere, o multitudine de expresii latine, extrem de interesante pentru specialiști. Nu le putem descrie aici și acum. Amintim doar că: agendă (adică ce ai de făcut), agent (adică cel care acționează), agil (care se mișcă repede), agilitate (rapiditate în mișcare), dar și activ, activitate, actor, actriță – toate, sunt, în română, împrumuturi savante, derivate, însă, pe terenul limbii de origine, de la verbul ago.

Să ne întoarcem, acum, la participiul acestui verb (forma a patra care apare în dicționare), și anume actum, participiu, care, ca și în română, devine adjectiv: actus, acta, actum. Forma românească de plural - acte este, adesea, înlocuită, în limbajul savant, de ACTA latin, care înseamnă „colecție de documente, registre, condici, în diferite domenii”.

Singularul act, din română, este, ca și actus din limba de origine, plurisemantic: „document, manifestare de voință, înscris constatator, acțiune, fapt etc.” Iată și câteva expresii alcătuite cu … act: act de identitate (astăzi spunem carte de identitate pentru documentul doveditor al identității personale); a lua act de ceva (a afla, a nota, a înregistra); a face act de prezență (a fi prezent din obligație); a face un act de dreptate (a restabili dreptatea).

Oana-Georgiana Enăchescu