Idei în nocturnă- Pagini de Istorie: „Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC”. Invitat, Dorian Galbinski (Dorian Galor)
24 Mai 2022, 06:19
marți 24 mai 2022, ora 21.10
Realizator, Dan Manolache.
Fundația „Ana Blandiana și Romulus Rusan” în parteneriat cu Fundația „Spandugino” au acordat premiul „Romulus Rusan” pentru cartea de literatură a memoriei, domnului Dorian Galbinski – pentru cartea ”Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC”, o carte apărută la Editura Humanitas.
Cartea despre care vom vorbi în emisiunea din această seară m-a impresionat prin naturalețea discursului, prin sinceritate și desigur prin calitatea informației. Am avut senzația că autorul mă invită să parcurg alături de el suișurile și coborâșurile unei vieți. Propria sa viață care „trece ca un glonț”, nu-i așa? O călătorie în timp, desigur, dar și o călătorie în mai multe „lumi” paralele sau succesive.
Nu voi da prea multe detalii în această prezentare. Vă invit să ascultați emisiunea și apoi să citiți o carte care cu greu poate fi lăsată din mână.
Chiar prima frază este un argument „ Avionul iese din nori și virează la stânga, pierzând lent di altitudine. Întreaga panoramă a orașului Neapole umple brusc hubloul.„Încă zece minute”, mă gândesc, „încă zece minute și sunt liber”. Era 1 februarie 1965. Tânărul Dorian Galbinski pleca, alături de familie, din România, spre Israel și spre destinul jurnalistic al lui...Dorian Galor.
Lăsa în urmă prietenii constănțeni, amintirile copilăriei primele iubiri, dar și represivul regim comunist cu care nu avea nicio compatibilitate. Firea independentă l-a adus aproape de eliminarea din școală atunci când, de pildă, alături de prietena sa au dansat rock’n roll „cu figuri” la Cazinoul din Constanța. Riscante erau și răspunsurile pline de umor la întrebări desprinse din conținutul manualelor. A afirma de pildă că bogăția de sare a lacurilor sărate dse datorează....puterii sovietice.
Spiritul său independent este pus la încercare însă și în Israel. Nu se poate adapta vieții din kibutz, nu înțelege caracterizarea marxistă a Contelui de Monte- Cristo care ar fi fost „unul dintre precursorii capitaliștilor francezi, care se îmbogățesc la bursă” și exemplele ar putea continua.
Amintirile se succed cu repeziciune: Războiul de șase zile la care participă ca tanchist în iunie 1967, nunta din 1968, prima angajare la o bancă dar mai ales șansa de a deveni reporter al BBC-ului. În câțiva ani Dorian trece din lumea comunismului în cea a renăscutului stat Israel și apoi in cea complet diferită a capitalei Marii Britanii.
În calitate de jurnalist al BBC amintirile capătă o altă tentă. Întâlnește mari personalități, miniștri, prim- miniștri, membri ai familiei regale dar și demnitari comuniști veniți din România. Le vom evoca desigur pe parcursul emisiunii. Ele se împletesc în carte cu cele legate de familie, prieteni, colegi. Atribuțiile de serviciu dar și atașamentul față de cei ce i-au rămas mereu dragi îl fac să revină periodic în Israel, în România, să facă memorabile călătorii europene.
O viață în căutarea normalității pentru că spone domnul Dorian Galbinski „asta am vrut...normalitate. În definitiv, de aceea am ținut atât de mult să plec din România. Am vrut și eu, eu individul, nu membru al unui colectiv, să nu fiu obligat să simt” ce simt alții. Nu am vrut niciodată să fac parte din vreo organizație, vreun partid etc. În România adolescenței mele era imposibil, iar în Israelul anilor ’60 era, în cel mai bun caz, foarte greu, dovadă problemele pe care le-am avut la kibutz. Din acest punct de vedere, Anglia a fost pentru mine gazda ideală, m-a lăsat în pace. Dar în Anglia, am înțeles un lucru important: poți detesta să te înregimentezi, să fii „om de colectiv”, dar poți descoperi bucuria de a fi om de echipă. Și nu am fost niciodată antiisraelian, mi-am păstrat în continuare cetățenia israeliană. Prin 1973, un englez m-a întrebat ce sunt eu, de fapt. Crezând că fac o glumă bună, i-am răspuns: evreu dar pe cont propriu”.
Vă invităm ca în această seară să-l ascultați din nou pe Dorian Galor cel a cărui voce a pătruns timp de 38 de ani în casele noastre, pe undele BBC-ului, aducând știri și comentarii din lumea liberă, să-l ascultăm așadar vorbind despre propria istorie.
Fotografiile postate au fost preluate de pe site-ul Fundației Ana Blandiana și Romulus Rusan și au fost realizate cu prilejul festivității de premiere.
