Vocile memoriei: Liviu Rebreanu - la direcția Teatrului Național

Liviu Rebreanu a condus în două rânduri Naționalul bucureștean. Prima dată ocupase fotoliul de director în vreme de pace, dar avea parte atunci de un război personal cu numeroșii lui contestatari, fie că se credeau aceștia mai îndreptățiți la respectiva funcție, fie că erau nemulțumiți de măsurile luate de el. Era numit Director general al teatrelor pe 29 noiembrie 1928 și conducea și Teatrul Național. Urcat pe scenă la festivitatea de instalare în funcție ca să-i ureze bun venit, George Ciprian îl avertizează: „Ai primit și vei primi multe felicitări. Eu te plâng din inimă(…). E greu să împaci pe actori.” Dar Rebreanu trebuia să-i împace nu numai pe actori, ci și pe autori. Blaga îi scria că așteaptă de șapte ani să fie jucat, iar Camil Petrescu își încheie suplica adresată noului director, în care îi dă mână liberă să-i ajusteze textul numai să fie pus în scenă, cu următorul P.S. :„Îți anexez un creion roșu. Te autorizez să tai din piesă tot ceea ce nu merge”. Deși rămâne la conducere doar până în 1929, Rebreanu face multe lucruri bune și pentru actori, și pentru dramaturgii români, și pentru repertoriul teatrului, așa cum făcuse și pentru Societatea Scriitorilor, pe care o conducea. A doua oară este numit la direcția Teatrului Național în februarie 1941, iar scriitorul rămâne în funcție până la sfârșitul vieții, adică până în septembrie 1944. În toamna anului 1941, marele prozator dădea un interviu despre repertoriul de atunci al Naționalului bucureștean, iar interviul a rămas înregistrat pe disc. Așa încât îi putem asculta azi vocea. Difuzăm la Vocile memoriei un fragment din acel interviu și, tot în această ediție, puteți asculta înregistrări realizate în 1985, la Ateneu, cu prilejul sărbătoririi Centenarului nașterii lui Rebreanu.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 9 iunie 2024, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.