„În momentul când ajungi dependent de jocuri, nu se mai pune problema despre bani”

3 Aprilie 2025

Cred că am renunțat la jocurile de noroc constrâns probabil de multe lucruri pe care le-am pierdut.

Partea rațională din mine îmi spunea tot timpul că lucrul ăsta nu poate să meargă la nesfârșit și e clar că mergea într-o direcție greșită. Eram foarte conștient de toată industria asta și că de fapt e o mare păcăleală.

Eu mă gândeam constant la lucrul ăsta, cum să fac să mă las. Dar n-am apelat la nici o metodă clasică, să merg la un psiholog, să vorbesc cu prieteni sau să fac ceva în sensul ăsta. Am hotărât pur și simplu. Într-o zi, am zis ok. Eu fiind un om credincios, așa credeam că sunt credincios, am zis „uite, ăsta poate să fie un moment bun” și am făcut un jurământ pe o biblie de la bunica mea. Și ăla a fost momentul în care mi-am propus să nu mai particip niciodată la o activitate de a face bani altfel decât de a-i munci, sau să nu mai există niciun gând de a câștiga bani dintr-un joc de noroc.

Și se pare că a funcționat, poate și „constrâns probabil de multe lucruri pe care le-am pierdut: iubita pe care o aveam în perioada aia, ea neștiind, ea bănuind alte lucruri....(...), am lăsat-o să creadă ce-și imagina ea decât să-i spun care era realitatea. Pierzând niște lucruri de genul ăsta, mi-am dat seama că pot să ajung mult mai rău”.

27 Martie 2025

Gândurile mele erau doar cum să fac rost de alți bani ca să ajung să-mi satisfac viciul.

Este mărturisirea unui fost dependent de jocuri electronice, care a acceptat să vorbească despre experiența prin care a trecut, iar viciul la care face referire este dependența de jocuri electronice.

Nu erau sume foarte mari, erau sume relativ mici pe care le împrumutam și care cumva încercam, în funcție de veniturile mele, să pot la un moment dat să le returnez. Deci pe undeva a fost un tip de control încât să n-ajung să vând lucruri din casă, să n-ajung să, nu știu, să fac alte lucruri exagerate.

Îmi amintesc de ultima perioadă, care poate a fost de 4-5 ani, în care au fost mai agresiv. Așa, poate să fi fost 10 ani, dar să zicem primii 5 nu i-am simțit cumva, că dacă aveam bani din când în când sau ajungeam în mediul respectiv, jucam, dar nu era o problemă. Încă puteam să-mi gestionez veniturile și să-mi cumpăr lucruri de care aveam nevoie sau să-mi satisfac alte bucurii cu banii. În ultima perioadă, să zicem, în ultimii 2-3 ani, înainte să scap de această dependență, atunci au fost lucrurile mai nasoale, pentru că toți banii doar acolo se duceau.

Iar gândurile mele erau doar mele, erau doar cum să fac rost de alți bani ca să ajung să-mi satisfac viciul ăsta.

Am ajuns la performanța chiar să muncesc o lună de zile și cu banii câștigați să merg într-o sală de jocuri și să-i pierd în două ore, în trei ore. Nu mi se părea nimic groaznic.

E bine să spui atunci când simți că ajungi într-o situație din asta, în care devine dependență?

Da, clar e bine. Cu siguranță că sunt lucruri și oameni care te pot ajuta. Doar că și aici ține tot de un tip de construcție a fiecăruia. Adică dacă ești un tip deschis, care comunici ușor, care ți-e ușor să-ți pui problemele, dacă ai fost educat din familie în direcția asta, în care orice problemă ai s-o discuți cu părinții, cu prietenii, s-o discuți și s-o întorci pe toate părțile, da, clar, dar dacă ești poate mai introvert și ți-e greu să faci lucrul ăsta, atunci nu văd o soluție. (...)

În cazul meu, nu, n-am văzut asta ca o soluție.

Vedeam ca o rușine pe care n-aș putea să o expun așa, oricui.

20 Martie 2025

Probabil că oamenii au nevoie de genul ăsta de reprezentare, de a-și încerca norocul, face parte cumva din firea noastră de a vedea și de a miza pe noroc.

Prima dată când am jucat, dar cumva așa, fără să iau foarte în serios asta și fără să-mi creez o dependență, în perioada aia, erau niște aparate foarte rudimentare, în care era un fel de poker și tu puteai să pariezi pe roșu și negru.

În momentul în care am început să joc jocurile astea care mi-au dat dependență, totul a devenit foarte frumos, totul era foarte spectaculos, totul era foarte magic cumva. Aveau teme, teme marine, aveai tu de ales între 10 variante, teme marine, teme istorice cumva, despre Egipt...Toate foarte frumos colorate, toate aveau cam același principiu, cu mici diferențe. În sala de jocuri erau ruleta și aparatele acestea electronice și pariurile sportive. Pariurile sportive nu m-au atras, că n-aveam cunoștință de fotbal, nu eram nici foarte pasionat de fotbal, mi se părea că e complicat.

(...) Probabil că oamenii au nevoie de genul ăsta de reprezentare, de a-și încerca norocul, face parte cumva din firea noastră de a vedea și de a miza pe noroc.

La început nu mergeam zilnic. Mergeam sau puteam să merg zilnic cu prieteni în locul respectiv. Ei puteau să joace, eu puteam să nu joc. În primele faze nu era ceva care să-mi dea vreo bucurie fără de care să nu pot. (...) Dar în ultima fază, da, mergeam zilnic, chiar de mai multe ori pe zi.

Ideea e că numai la asta mă gândeam. Adică viața mea gravita în jurul jocurilor de noroc și cum să fac rost de bani să joc, cum să ascund lucrul ăsta, tot ce implică o dependență până la urmă.

13 Martie 2025

La dependență nu mai este vorba de a-ți putea face tu niște calcule raționale. Totul este emoțional. Totul este emoția pe care o primești în momentul ăla.

Este mărturisirea interlocutorului care, așa cum spuneam și săptămâna trecută, a acceptat să vorbească despre propria experiență de jucători de jocuri electronice.

Ideea este nu neapărat de câte ori mergeam, ci cât timp petreceam acolo. În ultima fază, înainte să reușesc să scap de această dependență, toate gândurile mele erau despre asta: cum să mai fac rost de bani, să merg să joc. Puteam să petrec și, nu știu, și 10 ore poate (...).

Mergeam zilnic.

Zilnic și de două ori pe zi, și de trei ori pe zi. Și toate gândurile mele erau de unde să fac rost de bani ca să mă joc mai mult. Și s-ascund acest lucru de familie, de prieteni.

Și ajunsesem într-un serviciu unde luam bani dintr-o parte ca să plătesc datorile către alții, dar luam în așa fel încât să am și o parte cu care să mă joc. Și tot așa. (...) Și sumele pe care le pierdeam au crescut gradual.

Totul începe cu ”sprijinul” prietenilor. Ei sunt primii care te ajută să intri în cercul ăsta. Prieteni, mă rog, mult spus prieteni. Dar probabil și dorind să faci parte dintr-un grup, iar ei având activități de felul ăsta, cumva petreci timpul cu ei și faci lucrurile împreună cu ei.

Evident că nu toți oamenii care se joacă devin și dependenți. Sunt oameni care se pot controla. Sunt oameni care își propun, ok, îmi propun să am suma asta de bani, dacă o pierd sau o să-mi întâmplă, atât am permit să pierd astăzi.

Dar la dependență nu mai este vorba de a-ți putea face tu niște calcule raționale. Totul este emoțional. Totul este emoția pe care o primești în momentul ăla.

De asta zic că la un moment dat nu mai era vorba despre câștigul în sine, pentru că câștigam poate o sumă imensă într-un moment și, nu știu, să zicem, având în buzunar 200 de lei, câștigam 1500 de euro. Dar nu plecam în momentul ăla, eu trăgând linie și făcând un calcul simplu, zicând, ok, am investit atâta, am câștigat atâta. Nu, de acolo apărea o nouă speranță că din aia 1500 de euro eu aș putea să mai câștig alți 1500 de euro sau altă sumă.

Și puteam să-i pierd pe toți în câteva ore, mărind miza, mărind, adică ei te ajută, au instrumente să te ajute să scapi de ei repede. Câți ani aveați când ați fost, nu știu, prima dată? Păi am intrat cu prietenii despre care vă vorbeam. Poate undeva în jur de 20 ceva de ani să fie avut (...) Ideea este că locurile acestea creau un mediu plăcut. Acolo se întâmplau lucruri, se uitau oamenii la meciuri de fotbal, se servea alcool. De multe ori aveai alcool gratis. Dacă tu te jucai la aparat aveai alcool gratis și era practic un spațiu în care ne petreceam timpul. Și de aici, ușor, ușor, începi să cazi în mirajul ăsta de a face bani ușor.

06 Martie 2025

În cazul meu, nu mai era vorba despre bani. În momentul când ajungi dependent de jocuri, nu se mai pune problema despre bani, povestește unul dintre cei ce au avut șansa de a putea să renunțe la dependența de jocuri - electronice, în acest caz. Este despre o stare pe care ți-o dă, o euforie pe care ți-o dorești să o obții în momentul în care obții un câștig. Chiar dacă câștigul acela, fiind în bani, de fapt, el nu se materializează în nimic pentru că îl lași tot acolo. Poate nu în ziua aia, poate în zilele următoare. Deci, nu mai este un scop: Ok, am o sumă de bani, 100 lei, și scopul meu este să fac din el de 10 ori mai mult. Asta poate să fie o chestie pentru care, să zicem, pleci de acasă.

Dar în momentul în care ajungi să joci, de fapt, este o euforie pe care o obții și o stare pe care ți-o dau câștigurile acelea și, în final, nu mai e despre bani.Este, pur și simplu, de a satisface o nevoie.

E legat de speranță. Atât timp cât există speranța pe care ți-o vând ei - că te poți îmbogăți sau poți să câștigi o sumă considerabilă -, tu tot speranța aia o cauți. Poate n-a fost astăzi ziua, ok, nu a fost astăzi ziua potrivită, o să fie mâine...