Nicolae Carandino și memorialistica lui de detenție

Nicolae Carandino era în 1944 un ziarist cunoscut. Fusese opt ani prim-redactor la Facla lui N.D.Cocea, apoi redactor-șef la Rampa ; era și un cronicar dramatic prestigios.Tot Carandino era din 1938 vicepreședintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști și părea cel mai indicat să dirijeze ziarul țărănist Dreptatea. La el se gândește Iuliu Maniu, când hotărăște reapariția gazetei țărăniste, după ce ea fusese interzisă de regimul Antonescu. Cum scrie în memorii, Carandino ezită să accepte, el nefiind până atunci angajat politic. Își dă încuviințarea din respect pentru Iuliu Maniu, pe care îl va veghea apoi până în ultimele lui clipe în celula comună de la Sighet. Scriitorul și omul de presă era arestat în 1947 în urma „înscenării de la Tămădău”, cum este cunoscută prinderea de către Securitate a lui și a altor fruntași țărăniști, pe aeroportul improvizat în apropierea Bucureștilor. Intenția lor de a evada în lumea liberă ajunsese la urechea organelor represive, care le întinsese o cursă acolo, la Tămădău, pentru a avea un pretext să îi închidă. Iuliu Maniu, care refuzase să părăsescă țara, a fost și el arestat în cele din urmă. Carandino va suferi detenție la București, Sighet, Galați și va avea apoi domiciliu obligatoriu până în 1962, la Bumbăcari și Rubla. Ascultați la Vocile memoriei o evocare a lui făcută de scriitoarea Ioana Diaconescu și pagini din memorialistica lui Nicolae Carandino în lectura autorului.

Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică, 8 decembrie 2024, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.