Idei în nocturnă. Pagini de Istorie: Toamna anului 1944, România între realitate și iluzie. Invitat, prof.univ.dr. Virgiliu Țârău
17 Septembrie 2024, 09:24
Ne propunem ca în emisiunea din această seară să evocăm o perioadă tulbure din istoria noastră, aceea în care după momentul 23 august 1944 și semnarea armistițiului cu Puterile Aliate la 12 septembrie România intra fără voia ei în orbita URSS.
În „Jurnalul Fericirii”, Nicolae Steinhart consemnează o replica rostită de tatăl său la adresa lui şi a altor mulţi oameni ce priveau, în august 1944, intrarea trupelor sovietice în Bucureşti : „Dobitocule, stai şi te uiţi tâmpitule, staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă, uite-i cum râd, or să plângă cu lacrimi amare şi tu la fel…Hai acasă!”
Credem că puţini români aveau atunci această luciditate. Cei mai mulţi se bucurau de ceea ce părea a fi încheierea războiului şi se pregăteau sa-şi reia viața din punctul în care ea fusese tulburată de vremurile cumplite ce se abătuseră asupra ţării. Mulţi dintre ei crezuseră declaraţia lui Molotov care, la 2 aprilie 1944 când Armata Roşie pătrundea în România, spusese : „Intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României a fost dictată exclusiv de necesităţi de război…fără scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul României, sau de a schimba orânduirea socială din România”.
Viitorul României nu a fost anticipat multă vreme nici măcar de elita politică a vechilor partide românești. Bazându-se pe intențiile declarate în multe rânduri de liderii americani și britanici ea credea că România își va relua parcursul democratic întrerupt doar de război. Curând însă aveau să se convigă cu toții că propaganda sovietică era în totalitate mincinoasă iar soarta României era aceea de a fi ocupată nu doar militar ci și ideologic de „marele frate de la Răsărit”.
Vom vorbi pe scurt despre actul de la 23 august, vom trece succint în revistă prevederile Convenției de Armistițiu și vom stărui pe modul în care plutind între realitate și iluzie românii trăiau această perioadă.
Ce gândeau oamenii obișnuiți ? Cum interpretau evenimentele liderii PNȚ sau PNL ? Cum au reacționat social democrații ? Au fost comuniștii români convinși că vor prelua, propulsați de Kremlin, puterea absolută în Romania ? Ieșea țara noastră învingătoare sau învinsă în război ? Iată doar câteva dintre întrebările la care vom încerca să răspundem.
Procesul de comunizare se derula cu repeziciune. Un proces în care principalii adversari ai comuniştilor erau partidele politice democratice.
Vom discuta în emisiunea din această seară despre primele acţiuni de instaurare în România a unei noi şi necunoscute orânduiri.
Totul se făcea după un plan bine configurat. Iată câteva direcţii de acţiune în vedera preluării puterii : acţiuni de intimidare şi subminarea a activităţii opoziţiei, scindarea partidelor de opoziţie, scindarea „frontului bughez”, controlul asupra armatei. Suntem învingători sau învinși? O dilemă care s-a dovedit a fi fără relevanță. Pentru noi a căzut Cortina de Fier și am fost condamnați la… comunism. În restul Europei, însă, înțelegerea istoriei se schimba…
Putea fi altfel ? Sentimente contradictorii și îngrijorare pentru români. Suntem învingători sau învinși? O dilemă care s-a dovedit a fi fără relevanță. Pentru noi a căzut Cortina de Fier și am fost condamnați la… comunism. În restul Europei, însă, înțelegerea istoriei se schimba…
Putea fi altfel ? Iată o întrebare la care se caută și astăzi răspunsuri. Trebuie să spunem că atunci liderii occidentali nu își făceau mari iluzii. Mărturie stau stenogramele conferințelor de la Ialta și Potsdam, memoriile celor prezenți la discuții, analize ulterioare care au coroborat date provenind din surse veridice și, foarte important, au putut să le compare cu evoluția reală a evenimentelor. De fapt anglo - americanii se aflau într-o dilemă morală excelent sintetizată de strălucitul diplomat George Kennan: „Sunt conștient de realitățile acestui război și de faptul că am fost prea slabi pentru a-l câștiga de unii singuri. Recunosc că efortul de război al Rusiei a fost extraordinar și eficient, iar ea trebuie, într-o anumită măsură, să-și primească răsplata în detrimentul altor popoare din estul și centrul Europei. Cu toate acestea, nu reușesc să înțeleg de ce trebuie să ne asociem cu acest program politic atât de ostil întregii Comunități Atlantice, atât de periculos față de tot ce încercăm să apărăm în Europa. De ce nu am putea ajunge la un compromis corespunzător și definitiv - împărțirea Europei în sfere de influență - astfel încât noi să rămânem în afara sferei rusești, iar rușii în afara sferei noastre? Acesta ar fi cel mi bun lucru pe care l-am putea face pentru noi și pentru prietenii noștri din Europa, și ar fi cea mai onestă încercare de a reconstrui viața postbelică pe o temelie demnă și stabilă.”
Puterile occidentale au ales totuși calea unor negocieri fără șanse cu URSS, în condițiile în care știau că demersurile diplomatice aveau puține șanse de reușită iar recursul la război era practic imposibil.
Iuliu Maniu care, comparând declarațiile făcute de-a lungul anilor de liderii puterilor învingătoare cu realitățile din România devenise pe bună dreptate extrem de reticent , iar ca acuzat în procesul intentat liderilor PNȚ în toamna lui 1947 sintetizează astfel realitatea dramatică a României intrată în sfera de influență a Moscovei : „Noi acuzăm guvernul de a fi instituit teroarea, dictatura și reacțiunea, de călcarea în picioare a legilor națiunii, a libertății poporului român, a drepturilor sale individuale și colective. Închisorile, tortura, persecuțiile, înscenările cele mai infame, arestările, asasinatele, tot arsenalul infernal inventat de fascism și de Hitler a fost perfecționat, dezvoltat și aplicat cu cruzime fără egal. Noi acuzăm că bandele sale terorizează populația care, se opune dictaturii. Națiunea și partidul nu-i vor uita niciodată și îi vor binecuvânta pe cei care au căzut și cad în această luptă. Martiriul lor asigură continuitatea existenței poporului român”.
Vă invităm aşadar să ascultaţi o emisiune despre primele asalturi prin care România a fost ocupată de comunism. Astăzi privim poate oarecum detaşaţi această pagină dramatică a istoriei noastre…Folosind un cuvânt din arsenalul propagandei din acele vremuri credem că ar trebui să fim „vigilenţi”, să nu cumva să ne fure…somnul raţiunii.
Realizator, Dan Manolache.
Sursa imaginilor ce reprezintă intrarea trupelor sovietice în Bucureşti - Arhivele Naționale ale României și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România. Fonoteca online a comunismului românesc, cota 15/1944, cota 121/1944.
