Liviu Ornea: „Solomon Marcus era un om care îți explica matematica într-un fel deosebit, încerca să te facă să prinzi naturalețea unui fapt matematic”

Solomon Marcus a fost mai mult decât un matematician. A fost un vizionar, un pedagog excepțional și un gânditor care a influențat generații de studenți și cercetători. Deși specializat în analiza matematică, impactul său a depășit granițele unui singur domeniu, inspirându-i atât pe matematicieni, cât și pe lingviști și pe informaticieni. Sesiunea omagială 'Centenar Solomon Marcus' (1925-2025), dedicată comemorării ilustrului matematician, cu prilejul împlinirii a 100 ani de la naștere, a avut loc pe 12 martie, în Aula Academiei Române.

Într-un interviu realizat de Corina Negrea pentru GPS Cultural, Liviu Ornea, un fost student și coleg de breaslă vorbește despre relevanța operei lui Solomon Marcus în matematică, dar și despre personalitatea sa unicat.

Despre contribuțiile lui Solomon Marcus în analiza matematică s-au scris numeroase lucrări. Totuși, există voci care susțin că domeniul său principal de activitate, teoria funcțiilor reale, nu mai este de actualitate.

“El a rezolvat probleme, pe multe și le-a pus el, altele erau deschise și le-a rezolvat. Relevante în acel moment, relevante pentru o comunitate, relevante pentru interesul istoric dintr-o perioadă. Matematica lui, a funcțiilor reale, de variabilă reală, nu mai este la modă acum. Se consideră, în general, că sunt cam rezolvate problemele mari. Dar simplul faptul că încă există oameni care lucrează în probleme conexe și îl citează, spune ceva.”

Dacă impactul matematicii sale este dezbătut, talentul pedagogic al lui Solomon Marcus este incontestabil. Cei care au avut privilegiul să-i fie studenți înțeleg imediat unicitatea sa ca profesor. Nu se mulțumea să predea formule și demonstrații, ci le contextualiza istoric, le dădea viață și frumusețe. Mai mult decât un simplu profesor, Solomon Marcus provoca studenții să gândească critic. Examenul său oral era un adevărat test al logicii și creativității.

“Mai ales teoremele mari, le îmbrăca într-un înveliș anecdotic - în sensul bun. Istorie, detalii despre creatorul teoremei respective, contextul matematic în care a venit acel rezultat, după care începea să ne explice demonstrația și în demonstrație ne atragea atenția asupra necesității unei ipoteze, ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista. Ajungeai să înțelegi de ce un rezultat e bun și de ce e frumos și de ce e așa și nu altfel. Lucrurile veneau într-o anumită necesitate istorică și logică, ceea ce e foarte, foarte important.”

Pe lângă rigoarea matematică, Solomon Marcus era cunoscut pentru manierele sale alese. Această atitudine se reflecta inclusiv în felul în care explica, având o grijă deosebită pentru claritatea limbajului.

Cum ar fi privit Solomon Marcus revoluția inteligenței artificiale? Este o întrebare la care răspunsul nu este cert, dar există indicii.

“El era format altfel. Avea carnete, nota tot, fișa. Nu știu dacă ar fi putut să renunțe la asta. E greu dacă te-ai format așa. Însă era un tip entuziast, fascinat de tot ce este nou și potențial util.”