Sub strașina vremii vei crește / încet, ca o lacrimă-n ochi
28 Noiembrie 2021, 07:00
Cuvintele din titlu sunt ultimele versuri din poezia pe care Lucian Blaga o dedica fiicei sale, Dorli. Născută la Berna în 2 mai 1930 și trecută la cele veșnice pe 15 noiembrie anul acesta, Dorli Blaga a editat opera scriitorului pe care l-a și evocat în volumul din 1999, Tatăl meu Lucian Blaga, retipărit într-o variantă adăugită în 2015.
Memorialista a trăit privațiunile de tot felul, amărăciunea marginalizării posbelice alături de ilustrul său părinte și a avut grijă apoi, după moartea lui, cu religiozitate, de manuscrisele scriitorului și filosofului . Manuscrise care oricând puteau fi făcute dispărute de un regim ce privea cu suspiciune chiar și nominalizarea, propunere venită din străinătate, la Premiul Nobel a poetului.
Referința la lacrimă din versurile titulare semnifică desigur soarta general-umană, a ființei căzute din Edenul primordial, așa cum, în poemul dedicat Lancrămului natal, ”sunetul lacrimei” trimite la aceeași soartă omenească. Dar poate că era în acea lacrimă din ochi, din respectivele versuri, și ceva premonitoriu ; o nedorită premoniție. Căci nu i-a fost ușor fiicei să poarte răspunderea moștenirii tatălui, în vremuri în care mari scriitori erau scoși din literatură, când nu erau băgați în închisoare. Despre lucrurile acestea vorbește, la Vocile memoriei, evocând-o pe Dorli Blaga, Marta Petreu. În aceeași ediție difuzăm înregistrări-document cu Fănuș Neagu și Ion Biberi.
Emisiunea Vocile memoriei, difuzată duminică 28 noiembrie, ora 22.30, la Radio România Cultural. Realizator E. Lucan.
