Christine Angot este laureata Premiului Médicis, ediția 2021, pentru romanul Le Voyage dans l'Est/ Călătorie în est, în pregătire la Polirom
27 Octombrie 2021, 16:37
Christine Angot este laureata Premiului Médicis, ediția 2021, pentru romanul Le Voyage dans l'Est/ Călătorie în est, publicat de editura Flammarion și aflat în pregătire la Polirom. Ediția în limba română, Călătorie în est, va apărea în anul 2022, în traducerea Sînzianei Cotoară, în prestigioasa colecție „Biblioteca Polirom”. Le Voyage dans l'Est/ Călătorie în est este una dintre cele mai marcante apariții ale anului editorial 2021 și se află pe lista volumelor finaliste la Premiul Goncourt.
De aceeași autoare, la editura Polirom a mai apărut romanul O iubire imposibilă, în traducerea lui Mădălin Roșioru, volum cîştigător al Prix Décembre 2015 şi nominalizat la Prix Goncourt.
Romancieră, autoare de proză scurtă şi de teatru, Christine Angot (n. 1959) a debutat în 1990 şi este recunoscută pentru scriitura ei lipsită de preţiozitate, pentru tenacitatea stilului simplu, aparent fără ascunzişuri, dar care adeseori reuşeşte să surprindă traume personale. Autoare a mai multor romane, dintre care amintim Sujet Angot (1998), L’Inceste (1999), Rendez-vous (2006, cîştigător al Premiului Flore în acelaşi an), ea se numără printre cei mai proeminenţi scriitori francezi contemporani.
„Pentru a înţelege pe cineva, fie el chiar şi un personaj, nu este obligatorie empatia, antipatia e suficientă; perspicacitatea se dezvoltă şi atunci cînd ura te înnebuneşte. Mama din roman simte o rămăşiţă de iubire pentru tatăl copilului ei, dar e o rămăşiţă, poate o relicvă. Ruşinea care o covîrşeşte vine din faptul că n-a ştiut să-şi apere fiica. Societatea nu iartă femeilor aşa ceva. Slăbiciunea unui bărbat emoţionează. Lipsurile unei femei aduc ruşine. Intervine clişeul mamei complice. Vă spun, există un singur lucru, şi-acela e literatura. Nu există adevăr în afara literaturii. În poliţie, în educaţie există frînturi de adevăr. Aşa cum se exprimă Lacan: «Spun întotdeauna adevărul, nu tot...». Ei bine, noi, scriitorii, îl spunem, îl spunem tot.” (Christine Angot)
