Ziua Crucii Roșii Române

4 iulie 1876 – la Bucureşti a fost creată Societatea Naţională de Cruce Roşie din România (prescurtat SNCRR), o organizaţie umanitară neguvernamentală, bazată pe voluntariat, care oferă asistenţă de urgenţă în caz de dezastre, precum şi educaţie în domeniul sanitar în ţara noastră. Printre semnatarii actului de înfiinţare, îi amintim pe Nicolae Cretzulescu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza şi dr. Carol Davila. Cât despre primul preşedinte, acesta a fost prinţul Dimitrie Ghica (1876 – 1897).

O lună mai târziu de la crearea sa, mai precis la 23 august 1876, Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a fost recunoscută şi de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva, în prezent ea fiind afiliată Federaţiei Internaţionale a Societăţii de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.

În conformitate cu Statutul şi Legea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România (nr. 139/1995, art. 1), Crucea Roşie Română este o persoană juridică cu drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial, care însă se bucură de protecţia şi sprijinul statului român, având totodată şi dreptul de a cere sprijinul tuturor autorităţilor publice ce au obligaţia de a-l acorda (Legea 524/2004, art. 8).

* * *

Societatea Naţională de Cruce Roşie din România şi-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colţea din Bucureşti, iar prima ambulanţă a Crucii Roşii Române a plecat în prima sa misiune umanitară pe 20 iulie 1876, pe frontul sârbo-otoman de la sud de Dunăre.

* * *

Simbolul Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România este o cruce roşie pe fond alb, aceeaşi cu cea adoptată la Conferinţa Internaţională din anul 1863, ca semn distinctiv pentru societăţile voluntare care asistau soldaţii răniţi. La rândul său, Conferinţa Diplomatică din anul următor a adoptat acest simbol în prima convenţie de la Geneva, ca un semn specific pentru serviciile medicale militare. Ideea care a făcut să fie adoptată emblema de cruce roşie a fost aceea de a conferi un statut neutru celor care aveau grijă de răniţi, asigurând astfel şi protecţia lor pe câmpul de luptă.

VASILESCU GABRIELA