Bucureşti – 558 de ani de la prima menţiune documentară

La 20 septembrie, se împlinesc 558 de ani de la prima menţiune documentară a Bucureştiului, într-un hrisov prin care domnitorul Vlad Ţepeş scuteşte de dări şi întăreşte dreptul de proprietate al unor locuitori, micii feudali. În cele ce urmează vom încerca să arătăm care a fost parcursul capitalei noastre până în prezent, la oraşul care, cu bune şi cu rele, degajă un aer occidental şi este admirat de foarte mulţi dintre cei care îl vizitează.

* * * * *

Municipiul Bucureşti are o suprafaţă de 228 km pătraţi, din care suprafaţa construită este de 70%. Oraşul este aşezat în sudul României, la o distanţă de 64 km nord de fluviul Dunărea, la 100 km sud de Carpaţii Orientali, şi 250 km vest de Marea Neagră.

Cele mai apropiate capitale europene: 425 km – Sofia, 460 de km – Chişinău, 735 km – Belgrad şi 750 de km – Budapesta, 920 km – Kiev.

Bucureştiul este situat în Câmpia Română, având o altitudine maximă de 96,3 m şi este străbătut de două râuri, Dâmboviţa şi Colentina.

Deşi este aşezat într-o zonă de climă temperată, Bucureştiul este afectat de masele de aer continental, provenite din zonele învecinate. Curenţii de aer estici dau variaţii excesive de temperatură, de până la 70°C, între verile călduroase şi iernile geroase.

Estul şi sudul oraşului au toamne lungi şi călduroase, ierni blânde şi primăveri timpurii.

Conform recensământului din 2008, Bucureştiul avea un număr de 1943981 locuitori, (puţin mai mult de 9% din populaţia ţării) din care 51% reprezintă populaţia activă, însă conform celor mai recente date, numărul locuitorilor oraşului a scăzut sub 1700000 locuitori.

La origini, pe acest loc a existat o populaţie, încă din epoca paleolitică, fapt demonstrat de găsirea unor aşchii tăioase din cremene, a unui „nucleu“ de silex, descoperit pe malul Lacului Fundeni, şi unor cariere de nisip în Pantelimon.

În actualul cartier Tei au fost realizate săpături care atestă urmele unor aşezări, datate 1800-800 î.H., despre care se presupune că ar fi din epoca bronzului. Cultura Dudeşti a fost prezentă pe malul Lacurilor Cernica şi Fundeni, cultura Boian s-a găsit la Glina, Dudeşti, Căţelu, Bucureştii Noi, Giuleşti, Dealul Spirii, Pantelimon. Tot din perioada Boian s-a descoperit, la Cernica, una dintre cele mai mari necropole din Europa. Din perioada culturii Gumelniţa s-au găsit aşezări la Glina, Jilava, Măgurele, iar la Chitila s-a descoperit o brăţără de aramă, cu capete în formă de şarpe.

La Bălăceanca s-au descoperit două aşezări cu zece bordeie şi şase locuinţe de suprafaţă iar sub Mănăstirea Mihai Vodă s-au descoperit cuptoare de ars oale, ceşti dacice, cosoare, râşniţe rotative, o monedă din timpul împăratului roman Galienus.

În cartierele Radu Vodă, Dămăroaia, Herăstrău, au fost descoperite urmele mai multor aşezări geto-dacice şi o presupusă reşedinţă a lui Burebista.

Pentru secolele X-XIV s-au identificat urme de aşezări pe malurile tuturor apelor din zonă, bordeie cu cuptoare de gătit şi încălzit, ceramică fină, monezi, urme ale culturii Dridu la Pipera, în Bucureştii Noi, în Piaţa de Flori.

Tradiţia arată că întemeierea Bucureştiului s-a întâmplat pe vremea ciobanului Bucur (care în opinia altor cercetători ar fi fost fie pescar, fie boier), conform unei consemnări scrise din anul 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner. De această tradiţie este legată şi o legendă care spune că Dâmboviţa, fiica unui pădurar sărac, ştia toate secretele, toate potecile şi cărările pădurii în care locuia alături de tatăl ei, iar într-o zi, prinţul Munţilor se rătăceşte prin pădure. O întâlneşte pe Dâmboviţa, care îl ajută, dar prinţul este atras iremediabil de frumuseţea ei şi o cere de nevastă. Însă Dâmboviţa îi promisese mâna lui Bucur, ciobanul din vecinătatea pădurii. Atunci, în semn de mulţumire pentru ajutorul primit, prinţul i-a oferit fetei un cuţitaş şi o sfârlează de lemn care îndeplinea orice dorinţă. Venind la Bucur, Dâmboviţa, a înfipt cuţitul într-o stâncă, de unde a tâşnit un izvor de apă, pe care l-a botezat Dâmboviţa, iar împreună cu iubitul său, au format un sătuc la marginea pădurii, pe malul izvorului, după numele ciobanului Bucur, bineînţeles.

O mărturie despre existenţa lui Bucur păstrată până în zilele noastre o reprezintă vechea bisericuţă de lângă Mănăstirea Radu Vodă, denumită chiar „biserica lui Bucur“, fostul paraclis al călugărilor mănăstirii.

O altă tradiţie îl consideră pe Negru Vodă ca întemeietor al Bucureştiului, prima scriere în acest sens fiind realizată de raguzanul Luccari, după o călătorie prin Ţara Românească pe perioada domniei lui Mihai Viteazul, iar o alta, datând din anul 1410, aparţinând domnitorului Mircea cel Bătrân, menţionează Bucureştiul ca fiind „Cetatea noastră“.

În fine, marele istoric Nicoale Iorga descrie în „Istoria Bucureştilor”, poziţia geografică a Bucureştiului: „Odinioară, un sat de păstori şi plugari, al moşului Bucur, de unde vin moşia lui şi coborâtorii lui, Bucureştii, localitatea însăşi nefiind decât moşia Bucureştilor, a oamenilor coborâţi din acest moş care este Bucur. Aici Dâmboviţa este largă şi pe vremuri ea făcea pe amândouă malurile sale ochiuri de ape, care puteau să oprească înaintarea repede a unui năvălitor. Nu este o singură înălţime, ci pe malul de sud mai multe dealuri se înşiră, de la al Radului Vodă până la al Spirii, al Mitropoliei şi la părţile ridate de către Cotroceni… De jur împrejur se întindea codrul, care păstra numele Vlăsiei de odinioară şi din care şi până astăzi au rămas pâlcuri, care neapărat au trebuit să fie curăţate. Aceasta fără a mai pomeni de lacurile semănate în dreapta şi în stânga, care formau prin ele însele o cingătoare defensivă pentru oraşul ce rămânea să se întemeieze şi pentru cetăţuile menite să-l apere“.

Documentul lui Vlad Ţepeş din 20 septembrie 1459 a fost descoperit în jurul anului 1900, foarte deteriorat şi se păstrează la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu.

Vlad Ţepeş a locuit timp de patru ani, pe perioada domniei, în cetatea Bucureşti, 18 din cele 25 de documente date de domnitor au fost emise de aici, iar la 14 octombrie 1465, Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, emite un hrisov prin care decide ca Bucureştiul să fie una din reşedinţele domneşti ale Ţării Româneşti, cei doi fiind de fapt promotorii ridicării oraşului la rang de capitală.

În continuare vă prezentăm o cronologie care arată evoluţia urbei în cei 558 de ani de existenţă.

• Între anii 1558-1559, Mircea Ciobanu ridică un palat domnesc, numit mai târziu Curtea Veche, unde se construieşte apoi şi o biserică
• În anul 1562 se construieşte Biserica „Sfântul Gheorghe“ – Vechi

În această perioadă (secolul XVII), oraşul se întinde şi pe malul drept al Dâmboviţei, în partea de vest ajunge până în zona Cişmigiului, iar la est până la actuala Cale a Moşilor.

• În anul 1573, Alexandru al II-lea Mircea înfiinţează la Mănăstirea Plumbuita prima tipografie din Bucureşti
• În 1577 este construită Mănăstirea Radu Vodă, iar în jurul acesteia apar mici prăvălii
• În septembrie 1593, Mihai Viteazul devine domn al Ţării Româneşti, iar în 1594 începe lupta antiotomană finalizată la 15 august 1595, cu ocuparea oraşului de către turci. Multe din biserici devin moschei, iar la retragerea turcilor din Bucureşti, în octombrie 1595, oraşul este prădat şi incendiat
• În anul 1631, domnitorul Radu Şerban construieşte podul Şerban Vodă şi amenajează heleşteul Şerban Vodă devenit ulterior Parcul Carol
• În anul 1640 capitala este mutată înapoi la Târgovişte, până în anul 1659, în timpul domniei lui Gheorghe Ghica.
• În 1659, Bucureştii devin definitiv capitala Ţării Româneşti, oraşul se dezvoltă, apar numeroase biserici, hanuri mari fortificate şi ateliere meşteşugăreşti pe Şelari, Covaci, Gabroveni, Lipscani, Băcani.
• În anul 1661 apar primele drumuri pavate cu piatră de râu
• În anul 1679 domnitorul Şerban Cantacuzino întemeiază prima şcoală românească, „Şcoala domnească de la Mănăstirea Sântul Sava“ din Bucureşti şi începe ridicarea Mănăstirii Cotroceni.
• Pe perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu se construieşte Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) – în 1692, apoi spătarul Mihai Cantacuzino fondează Spitalul Colţea în 1695 şi Biserica Colţea
• În anul 1736 se încheie construcţia Mănăstirii Văcăreşti, în stil brâncovenesc, considerată cel mai mare complex arhitectonic mănăstiresc din secolul al XVIII-lea din sud-estul Europei, fiind ridicată de Nicolae Mavrocordat. Din această perioadă datează şi Bisericile Creţulescu, Stavropoleos şi „Domniţa Bălaşa“.
• În anul 1770 ruşii realizează un plan al Bucureştiului, păstrat la Moscova, din care reiese că limita Bucureştiului era dată de actualele străzi Mihai Bravu, Ştefan cel Mare, Plevnei, Elefterie, Dealul Spirii, Filaret, Dealul Piscului, Dudeşti
• În anul 1779 apar primele cişmele publice
• În anul 1798 are loc un recensământ care arată că în Bucureşti erau 6.006 case şi 30.030 locuitori.
• Anul 1808 aduce inaugurea Hanului lui Manuc, loc în care în anul 1812, se semna Tratatul de la Bucureşti dintre Rusia şi Turcia
• În 1821 oraşul este invadat de armatele lui Tudor Vladimirescu, în anii care au urmat având loc mai multe lupte
• În 1824, în București sunt menționate în documente 1.515 prăvălii din care 255 erau „de frunte”, 489 „de mijloc” și 771 „de coadă”
• În anul 1827 librarul Iosif Romanov deschide prima Librărie românească într-o boltă, la Hanul Sfântul Gheorghe Nou – „ulița Brașovenilor nr. 419, vopseaua roșie”
• În 1829 apare primul ziar din Țara Românească, „Curierul românesc” sub directoratul lui I.H. Rădulescu, urmat de „România” (1836) şi „Universul” (1837)
• Primul recensământ al populației realizat după criterii științifice este realizat în anul 1831 şi indică următoarele cifre:

 

Zonă           Mahalale    Case           Locuitori     Fabrici

Roșie           12                1.116           11.188         4

Albastră        16                2.391           12.279         32

Galbenă        21                2.018           10.190         4

Verde           13                1.871           10.367         21

Neagră         18                1.946           9.864           5

• În anul 1848, pe perioada Revoluţiei, pe 13 septembrie, pompierii şi alte trupe se opun forţelor turceşti în lupta din Dealul Spirii, dar trupele turceşti ocupă oraşul
• În anul 1851 se sfârşeşte perioada de dublă ocupaţie, rusească şi turcească
• Pe 31 decembrie 1852 este ianugurat Teatrul Naţional
• Tot în anul 1852 este inaugurată Cafeneaua Capșa, înființată de Grigore Capșa sub numele „La doi frați, Anton si Vasile Capșa” cu locația inițială în fostul Han Damari, peste drum de biserica Zlătari, apoi fiind mutată în casa Slătineanu, locaţia în care se regăseşte şi astăzi
• În 1853 este înființată moara lui Assan, cea mai modernă moară din țară
• În anul 1854 se inaugurează Grădina Cişmigiu
• În anul 1857, Bucureştiul devine primul oraş din lume care introduce iluminatul cu petrol lampant
• În 1859 după Unirea principatelor, Bucureştiul devine capitală, cu reşedinţa domnului Alexandru Ioan Cuza la Palatul de la Podul Mogoşoaiei
• La 24 ianuarie 1862 se deschide primul Parlament al României.
• În veacul al XIX-lea oraşul se modernizează fiind ales capitala a României, înfăptuită prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în 1862. Este cel mai mare oraş din sud-estul Europei după Istanbul
• În anul 1869 este inaugurată prima linie de cale ferată, Bucureşti-Giurgiu, dar şi prima gară – Filaret
• Tot în anul 1869 este inaugurată Universitatea Bucureşti
• 1872 este anul în care este dată în funcțiune prima linie de tramvaie trase de cai, care circula pe ruta Bariera Mogoșoaiei (astăzi – Piața Victoriei) – Bariera Obor
• În anul 1875 se înființează Societatea Studenților în Medicină din București, prima societate studențească din România
• Între 1880 şi 1883 se amenajează cursul Dâmboviţei şi i se adânceşte albia
• În anul 1882 este introdus iluminatul electric, la Palatul Regal din Calea Victoriei, de unde este alimentat şi Palatul Cotroceni.
• În 1884 este înfiinţată prima linie telefonică de stat
• În 1893 este finalizată construcţia Foişorului de Foc, utilizat ca post de pompieri şi rezervor regulator pentru reţeaua de alimentare cu apă a oraşului
• În 1894 este dată în funcțiune prima linie electrică de tramvaie (numărul 14), care circula pe ruta Obor – Cotroceni
• În anul 1909 apare prima sală pentru reprezentaţii cinematografice la Cinema Volta
• În 1925 este dată în funcțiune prima linie de autobuze, care circula pe ruta Piața Sf. Gheorghe – Bariera Călărașilor (la intersecția străzilor Călărași și Orzari)
• În anul 1928 Radiodifuziunea transmite în mod regulat emisiunile pe unde medii, apoi şi pe unde scurte.
• În 1933 este construit Palatul Telefoanelor pe Calea Victoriei
• În anul 1936 este finalizată (re)construcţia Arcului de Triumf din beton armat și granit
• Tot în 1936 sociologul Dimitrie Gusti înființează Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume
• În anul 1937 este finalizată construcția Palatului Regal (început în 1930).
• În anul 1939 este inaugurată Academia Militară
• Un puternic cutremur de pământ distruge o parte din zona centrală istorică a Bucureștiului în anul 1940
• În anul 1949 este dată în funcțiune prima linie de troleibuze (cu numărul 81), care circula pe ruta Piața Victoriei – Hipodromul Băneasa (pe locul actual al Casei Presei Libere).
• În 1950 este inaugurat studioul cinematografic de la Buftea
• În 1954 se deschide Opera Română
• Pe 31 decembrie 1956 se difuzează prima emisiune de televiziune din țară
• În anul 1960 este inaugurată Sala Mare a Palatului
• În anul 1970 se deschide Aeroportul Internațional Otopeni
• Tot în anul 1970 se inaugurează Hotelul „Intercontinental”, cea mai înaltă construcție a capitalei la acea vreme, cu 25 nivele
• În 1974 se dă în funcțiune Sala Polivalentă, care devine cea mai mare bază sportivă acoperită din capitală.
• În 1976 se inaugurează magazinul Unirea.
• Pe 4 martie 1977 un cutremur de pământ de intensitate 7,2 pe scara Richter, cu centrul seismic în munții Vrancei, distruge sau avariază o mare parte din zona centrală istorică a Bucureștiului
• În anul 1979 se inaugurează prima linie de metrou, între Semănătoarea și Timpuri Noi
• În perioada 1981 – 1988 se construieşte cea mai întinsă clădire din România, Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului), a doua construcție administrativă din lume ca suprafață construită și acoperită, clădire ce s-a construit prin demolarea clădirilor de pe o suprafață egală cu cea a întinderii Veneției.
• După Revoluţie, în anul 1990 se înființează Muzeul Țăranului Român, continuatorul Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială înființat la 1 octombrie 1906
• În anul 1994 este aleasă o nouă stemă pentru Municipiul București
• În anul 2002 s-a dat în folosință prima linie de metrou ușor din țară (linia de tramvaie 41).
• Pe 18 iunie 2011, s-a inaugurat Pasajul suprateran Basarab, cu o lungime de 1,9 kilometri, care supratraversează Calea Griviței, calea ferată și intersecța dintre Bulevardul Dinicu Golescu și Șoseaua Orhideelor şi uneşte cartierele Titulescu şi Grozăveşti
• În 6 sptembrie 2011, este ianugurat stadionul National Arena, cu o capacitate de 55.634 de locuri, cea mai mare şi mai modernă arenă de sport din ţară
• La 19 iulie 2015, pasajul subteran de la Piaţa Presei, care are o lungime de aproximativ 800 de metri, o intrare şi două ieşiri, a fost deschis circulaţiei, în urma finalizării lucrărilor de construcţie, care au costat 60,4 milioane de lei
• Pe 23 iulie 2017, a fost inaugurat pasajul de la Piaţa Sudului, care trebuia finalizat în 2015. Valoarea investiţiei se ridică la circa 19,5 milioane euro, însă beneficiile sale sunt foarte mari, fluidizează traficul şi creşte viteza de circulaţie în zonă.

Ocrotitorul Bucureştiului este Sfântul Dimitrie Cel Nou Basarabov, unul din reprezentanţii de seamă ai vieţii creştine, ale cărui moaşte sunt păstrate în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Sfântul Dimitrie s-a născut şi a trăit în secolul al XIII-lea, pe malul râului Lom din Bulgaria. Şi-a petrecut o mare parte din viaţă într-o peşteră, în apropierea locului unde s-a născut, într-un post aspru, abstinenţă şi rugăciuni, izolat complet de lume. După moarte, moaştele sale au fost găsite de localnici în apele râului şi au fost aşezate în biserica din satul Basarab.

Răzvan Moceanu