Idei in nocturnă- Pagini de Istorie - România Mare după un an de existenţă. Situaţia politico- militară a ţării noastre la sfârşitul lui 1919
26 Noiembrie 2019, 06:22
marţi 26 noiembrie 2019, Radio, România Cultural (21.10- 22). România Mare după un an de existenţă. Situaţia politico- militară a ţării noastre la sfârşitul lui 1919. Invitat, prof.univ.dr. Petre Otu, președintele Comisiei Române de Istorie Militară. Realizator, Dan Manolache.
Continuăm să vorbim în emisiunea din această seară despre evenimentele politico- militare consemnate în primul an de existenţă a României Întregite. O Românie care organizase cu succes primele alegeri parlamentare şi care era în căutarea unui echilibru intern şi extern care să garanteze procesul de consolidare a statului.
Iată doar câteva dintre evenimentele semnificative care au marcat istoria acestei perioade, pe care le vom analiza ăn cele 50 de minute ale emisiunii:
- 14 noiembrie, începerea retragerii trupelor române din Ungaria
- 24 noiembrie, constituirea „Blocului parlamentar democratic” format din Partidul Naţional Român, Partidul Ţărănesc, Partidul Naţional- Democrat, Partidul Ţărănesc din Basarabia şi a altor grupări politice care constituiau astfel o majoritate parlamentară prezidată de la 1 decembrie 1919 de Alexandru Vaida- Voievod.
- 27 noiembrie, se încheie la Neuilly- sur- Seine, Tratatul de pace între Puterile Aliate şi Bulgaria prin care România îşi păstra graniţele din 1914.
- 10 decembrie, România semnează cu întârziere, Tratatele de pace cu Austria şi Bulgaria precum şi Tratatul Minorităţilor (pricina întârzierii menţionate)
- 29 decembrie, Parlamentul voteazălegile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului,Bucovinei şi Basarabiei cu România.
Vom insista asupra divergenţelor apărute între România şi conducerea Conferinţei de pace privind Tratatul Minorităţilor de care delegaţia noastră, condusă de on.I.C. Brătianu, a luat cunoştinţă fără a fi consultată, cu prilejul semnării Tratatul de pace de la Saint-German-en-Laye dintre Austria şi Puterile Aliate din 10 septembrie 1919. România nu a semnat tratatul şi la 12 septembrie 1919, la două zile, după încheierea tratatului, I.I.C. Brătianu a demisionat din funcţia de premier, fiind constituit un nou guvern, condus de generalul Arthur Văitoianu. Au urmat numeroase note ultimative trimise din partea Conferinţei de Pace, prin care România era somată să semneze acest tratat, dar autorităţile de la Bucureşti nu s-au conformat.
Abia după învestirea guvernului condus de Alexandru Vaida- Voievod, România ia decizia de a semna acest tratat.
Primul ministru explică astfel această hotărâre: „Cum ruptura aliaţilor cu noi era iminentă, cum nimeni nu voia să ia răspunderea, m-am hotărât să iau eu asupra mea sarcina iscălirii tratatelor litigioase.......M-am hotărât cu convingerea că nu este permis să riscăm a pierde măcar o părticică din ceea ce cu atâtea jertfe, cu atâtea vieţi de eroi, cu atâtea nefericiri familiare s-a dobândit.”
Conform acestui Tratat, România acorda „tuturor locuitorilor, fără deosebire de naştere, de naţionalitate, de limbă,de rasă sau de religie deplina şi întreaga ocrotire a vieţii şi libertăţii lor”; se stipula de asemenea că persoanele care domiciliază în România în momentul intrării în vigoare a tratatului sunt recunoscute ca supuşi români, supuşii austrieci şi unguri avaând drept de opţiune timp de 12 luni; se recunoaşte naţionalitatea română tuturor persoanelor născute în România şi care nu pot ănvoca altă naţionalitate; evreii primesc cetăţenia română; egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor indiferent de rasă, limbă, religie.
Vă invităm aşadar să ne întoarcem cu un secol în urmă pentru a înţelege mai bine procesul de constituire şi de consolidare a României Mari.
