Idei în nocturnă - Pagini de Istorie - Patrie Română, ţară de eroi!”

marti 30 mai 2017, Radio, Romania Cultural (21.10- 22). Redactor Dan Manolache. “Patrie Romana, tara de eroi!”. Pornind de la continutul acestei lucrari aparute la Editura Curtea Veche, ne propunem sa evocam copilaria, varsta pionieriei, in vremea comunismului. Invitata emisiunii este chiar autoarea cartii, doamna dr. in istorie Simona Preda.

“Demersul meu de a scrie despre pionieri si istorie a pornit dintr-un amestec de provocari, pasiuni si controverse, dar si de amintiri”. Aceasta confesiune a autoarei mi s-a parut cu deosebire revelatoare. A scrie despre copilarie este, cred, extrem de dificil. E foarte greu sa pastrezi obiectivitatea omului de stiinta chiar daca evocarea celei mai frumoase varste nu se refera la o perioada istorica traita. Conexiunile se fac involuntar si esti inundat de “pasiuni, controverse, amintiri” si cu siguranta de emotii. Dificultatea este cu atat mai mare cu cat, este si cazul doamnei Simona Preda, ai si trait in perioada istorica pe care o descrii si o analizezi. Si totusi cartea este o reusita. Fara a face rabat de la rigoare, fara a neglija detalii revelatoare, cu scrupulozitatea de a nu abandona metoda de cercetare propusa, cartea nu este de loc o analiza rece, o radiografie, a unei epoci cu scopul ingineresc de a lista tehnologia sau variantele tehnologice de “faurire a omului nou”. Parcurgandu-i paginile traiesti sau retraiesti vremuri vechi, ascultind sunete estompate de timp, vazind imagini incetosate. Cartea transmite emotie, invita la cugetare, nu formuleaza sentinte ci, oferind fapte si interpretari deschise, ajuta formarii unui punct propriu de vedere.

Pentru ca desi, asa cum mentiona in prefata, profesorul Vladimir Tismaneanu, vorbim despre “Abuzul mental: Partid, propaganda, pionieri”, rezultatele sunt diferite de la epoca la epoca, de la individ la individ. Propaganda de partid era deseori atenuata sau anulata de influenta familiei si de multe ori chiar de rezistenta unor invatatori si profesori. Astfel scopul totalitarismelor, mentionat de autorul prefetei, “ controlul asupra mintii sufletului si trupului uman”  ce se urmarea a fi realizat prin “invadarea pana la extinctie a spatiului privat, de inocularea dogmelor oficiale, drept unicul adevar, permis, acceptat si chiar prescris”, era rareori realizat, in ciuda eforturilor. “Omul nou” a ramas o utopie.

Pe parcursul a aproape jumatate de secol, discursul oficial s-a schimbat de cateva ori. “Patria Romana” era infatisata, in primii ani ai comunismului ca o parte a “lagarului socialist” gratie “poporului sovietic eliberator”, care a  smuls-o dintr-o istorie condamnabila, aceea a “exploatarii omului de catre om”.

Lumina venita de la Rasarit, reda demnitate unui popor asuprit care, “din cele mai vechi timpuri” nu visa decat sa ajunga la fericirea de care se putea bucura abia acum, desi avea in spate sute de ani de…. “lupta de clasa”. Era fireste glorificata prietenia de veacuri intre cele doua popoare. Eroii erau si ei alesi pentru ilustrarea tezelor ideologice. Intre ei, Dimitrie Cantemir, Ioan Voda cel Viteaz, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu si desigur, Lenin, pana la un punct Stalin, dar si Pavlik Morozov si autohtonul Vasile Roaita.

Ultimii ani ai domniei lui Ghiorghiu Dej si venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu schimba paradigma. Eliberarea Romaniei de catre sovietici se transforma in Insurectie Armata si chiar in Revolutie de eliberare sociala antifascista si antiimperialista, Romania isi recapata statutul de tara cu istorie faurita de romani, se reafirma permanenta idealurilor neatarnarii si unirii. Apar in prim plan noi eroi, Mircea cel Mare, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza. De fapt cam pana la Cuza Voda se  scrie istoria oficiala…..Chiar imaginea lui Vasile Roita paleste pentru a face loc portretelor singurilor eroi adevarati, Nicolae si Elena Ceausescu.

Vom vorbi despre toate aceste transformari. Ne vom opri la programele scolare, la literatura pentru copii, la revistele ce le erau destinate (de la Cravata Rosie si Licurici la Cutezatorii si Soimii Patriei), la organizarea timpului liber, la “actiunile” patriotice si culturale.

Ramane insa o intrebare pe care si-o pune si autoarea cartii, doamna dr. Simona Preda cu referire la “generatia Ciresarilor si a urmasilor lui Decebal” odata ce regimul comunst a devenit Istorie. Asadar, “ …cum ramanea cu noi, cu “oamenii noi” pe care aparatul de propaganda ne crease cu patos si inversunare? Mergea tot acest ballast informational de cantece si poezii patriotice, de atitudini si vizite omagiale catre rigolele istoriei? Am fost o generatie de sacrificiu?”

“ Am cravat mea, sunt pionier/ Flutura in vant, zalog de legamant,/ Intaiul meu cuvant de pionier”

A fost odata, ca nicodata, o astfel de copilarie. Cum privim inapoi?