Ascultă AICI Pagini de Istorie - “Bunul nostru Rege Ferdinand”

Marti 9 mai 2017, Radio, Romania Cultural (21.10- 22).

Redactor Dan Manolache.

Pornind de la continutul cartii cu acest titlu, in curs de aparitie la Editura Meteor Press, va invitam la o discutie cu autorul ei, domnu

l prof.univ.dr. Ion Bulei, despre una dintre cele mai glorioase domnii din istoria romanilor. O emisiune pe care o dedicam Sarbatorii 10 Mai.

Iata, succinct, cateva tuse ce contureaza portretul celui de al doilea Rege al Romaniei.

Ferdinand, cel de al 2-lea fiu al princepelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al lui Carol I, a devenit Print Mostenitor al Coroanei Romaniei, beneficiind de prevederiele Constitutiei din 1866, printr-un accord semnat in 1880, intre Regele Carol I, care nu avea urmasi si fratele sau. Acordul a intrat in vigoare in martie 1889 dupa ce Ferdinand si-a terminat studiile si a fost ales membru al Senatului Romaniei. Pe 29 dec.1891/10 ian. 1892, principele s-a castorit cu Maria de Edinburgh, nepoata Imparatesei Victoria a Marii Britanii.

Pana in 1914 cand a  devenit Rege, Ferdinand a fost tinut in umbra de austerul sau unchi, astfel incat la urcarea pe tron era prea putin cunoscut nu numai de catre popor ci si de foarte multi dintre oamenii politici.

Pentru a-l caracteriza, sa apelam la pana lui I.G.Duca, mare om politic dar si un excelent scriitor, Iata cateva fragnmente din portretul pe care l-a facut, in memoriile sale, omului Ferdinand. “Atitudinea corecta a Principelui Ferdinand, nu impiedica ca in jurul lui, in Romania, sa se creeze- ca in jurul oricui in Romania- o inevitabila legenda. Si inca ce legenda! Prost, lenes, incapabil, afemeiat, aplecat spre alcolism, acestea erau epitetele ce current se intrebuintau spre a zugravi pe mostenitorul Regelui Carol. Si totusi, trebuie sa marturisim ca unele aparente indriduiau o asemenea judecata. Intai, Principele Ferdinand era de o timiditate bolnavicioasa. In public sau cu personae pe care nu le cunostea bine nu spunea niciun cuvant. Mai mult, incerca sa vorbeasca sip e urma cuprins de fireasca lui sfiala, abia ingaima cateva cuvinte fara rost si fara interes”. In realitate, afirma acelasi I.G.Duca, era un om plin de calitati “ Avea o viziune limpede asupra realitatii, cunostea oamenii,stia limba Latina si limba elina la perfectie, vorbea de asemenea cu usurinta pe langa germana si romana, limba franceza, engleza si chiar ruseasca. Il interesau deopotriva muzica moderna si cea clasica. Se ocupa, cu priceperea unui specialist, de botanica. Era greu sa-l surprinzi cu vreo chestier privitoare la armata si nu-I scapa nimic din ceea ce se scria despre progresele militare.” Era insa, scrie acelasi memorialist, coplesit de ” o cumplita lipsa de vointa si initiativa.”

Si totusi, in momente decisive, Regele Ferdinand si-a invins timiditatea obisnuita. De pilda in dechiderea celebrului Consiliu de Coroana tinut la Cotroceni la 14/27 august 1916, cand s-a hotarat intrarea tarii in razboi alaturi de Antanta, Regele a subliniat “m-am invins pe mine”.

O mare lectie de patriotism si de clarviziune politica este raspunsul, consemnat de Duca, pe care Regele l-a dat atunci lui P.P.Carp car-I reprosa ca facand parte dintr-o dinastie germana trage sabia impotriva tarii sale de origine:            “Nu cunosc interesele Dinastiei, nu cunosc decat interesele Tarii. In constiinta mea, aceste doua interese se confunda. Daca m-am hotarat sa fac acest pas grav ( intrarea in razboi alaturi de Antanta) este fiindca, dupa o matura chibzuinta, eu am ajuns la convingerea, la convingerea adanca si nestramutata, ca el corespunde cu adevaratele aspiratiuni ale neamului a carui raspundere o port in ceasul de fata. Dinastia va urma soarta tarii, invingatoare cu ea, sau invinsa cu ea. Deoarece mai presus de toate, sa stiti domnule Carp, ca dinastia mea este romana. Rau ati facut cand ati numit-o straina, germana. Nu, e romaneasca. Romanii nu au adus aici pe unchiul meu Carol ca sa intemeieze o dinastie germana la Gurile Dunarii, ci o dinastie nationala si revendic pentru Casa mea cinstea de a fi indeplinit in intregime misiunea pe care acest popor i-a incredintat-o”.

Intr-adevar Regele Ferdinand I si-a indeplinit misiunea. Cand Tra a fost invinsa a fost si el in pericol de a-si pierde tronul. Sortii au vrut insa altfel si pentru Tara si pentru Regele ei. Dupa incheierea Primului Razboi Mondial au  urmat, pentru Romania si romani, momente pe care le itrzarisera doar in visele cele mai frumoase. Desigur pe primul plan, Reintregirea tarii, apoi statornicirea democratiei prin Constitutia elaborate de PNL si promulgata de Rege la 26 martie 1923, una dintre cele mai inaintate din timpul sau. Sa nu uitam nici reforma agrara vestita de Rege in transee: “ Vi se vada pamant. Eu Regele vostru voi fi intaiul a da pilda”.

Incheiem aici aceasta scurta prezentare a Regelui Ferdinand I si a impresionantelor infaptuiri din timpul celor 13 ani de domnie. Desigur, in realizarea lor a fost sustinut si inspirat de o pleiada de rmarcabili oameni politici. Intre ei Ion I.C. Bratianu, Take Ionescu, I.G. Duca…

Meritul Regelui Ferdinand I a fost si Acela de a se inconjura de sfetnici de o asemenea valoare. Ce mai mare insa a fost Acela de a fi inteles dorintele si aspieratiile poporului sau.   Vom aduce in emisiunea de maine mult mai multe detalii reveletoare.