Idei în nocturnă - Pagini de Istorie - Cum se poate pierde libertatea? Cat de repede se pot ingradi drepturile omului?
22 Noiembrie 2016, 06:00
Marti 22 noiembrie 2016, Radio Romania Cultural (21.10- 22).
Redactor Dan Manolache.
Sapte decenii de la “sinistra parodie” a alegerilor din 19 noiembrie 1946. Regizorul de la Kremlin si manuitorii “cortinei de fier” ce au constuit, prin forta, “lagarul socialist”. Invitat, prof.dr. Cosmin Popa, cercetator la Institutul de Istorie “ Nicolae Iorga” al Academiei Romane.
Desigur istoria nu se repeta, “Ziua cartitei” este doar un film. Avem totusi cateodata senzatia ca trecutul seamana izbitor cu prezentul in tusele sale esentiale. Si atunci? Si atunci ne gandim daca oamenii politici care ne conduc pe noi si cei care conduc lumea, au urmat cursul, chiar si scurt, de istorie si si-au facut cu constiinciozitate lectiile. O intrebare pe care, poate, ar trebui sa ne-o punem si in ce ne priveste. Sa privim si sa analizam cu atentie si luciditate realitatile de la noi si din jurul nostru, nu pentru a ne ingrijora ci pentru a lua cele mai bune decizii. Ne-ar putea ajuta istoria?
Cum se poate pierde libertatea? Cat de repede se pot ingradi drepturile omului? Cum poate fi trasformata o democratie in dictatura? Ne vom intoarce sapte decenii in timp pentru a vorbi despre alegerile ce au pecetluit soarta Romaniei, oficializand comunizarea ei si risipind iluziile ca normalitatea ar putea fi reinstaurata. Vom descrie evenimentele petrecute atunci in Romania citand cateva fragmente din documente de epoca.
Totul a pleacat, in ceea ce priveste aceasta parte de lume, de la un postulat al lui Stalin; “Acest razboi nu este ca in trecut; cel ce ocupa un teritoriu isi impune propriul sistem social. Altfel nu poate fi”. Nici nu a fost altfel.
24 august 1946, telegrama adresata Departamentului de Stat de Burton Berry, reprezentantul politic al SUA la Bucuresti. “ Analizand cu toata atentia orice marturie despre intentiile guvernului Groza in privinta alegerilor, am ajuns la concluzia ca guvernul NU (repet, NU ) are de gand sa tina alegeri libere si neingradite, asa cum cer hotararile de la Moscova. Mai mult chiar, atitudinea guvernului roman are intregul sprijin al guvernului sovietic.
Aceasta situatie impune din partea noastra o hotarare. Daca suntem obligati sa insistam asupra conformarii rezonabile cu deciziile de la Moscova si prin urmare ne propunem sa recunoastem rezultatul alegerilor din Romania, oricat de frauduloase ar fi, un spirit elementar de justitie ne cere acum (repet, acum) sa-i informam ca atare pe liderii partidelor din opozitie, care isi bazeaza existent partidelor lor, ca si propriile lor vieti, pe buna noastra credinta.”
13 noiembrie 1946, raport al ambasadorului sovietic la Bucuresti, S. Kavtaradze, catre Ministerul Afacerilor Externe al URSS. ”In problema raportului de forte in alegeri nici conducerea PCR nu are o parere unitara. O parte a acesteia (Gh. Gh. Dej, A. Pauker, Bodnaras) crede ca Blocul Democratic va primi maxim 60% din voturi, altii considera ca 65-70%, insa prin folosirea corespunzatoare a posibilitatilor pe care le da legea electorala si prin utilizarea unei anumite ”tehnici”, toti spera sa ridice numarul voturilor la 90%. Trebuie remarcat ca in intentia lor de a folosi “tehnica” in timpul alegerilor, Blocul guvernamental, se pare, nu prea respecta conspirativitatea, deoarece unii sefi ai partidelor istorice din provincie sun deja informati, dupa spusele lor despre masurile pe care Blocul guvernamental are intentia sa le aplice in diferite regiuni in scopul falsificarii.”
25 noiembrie 1946, raportul lui Roy Melbourne, reprezentantul SUA in Romania, catre Departamentul de Stat. “Schema falsificarii de catre govern a alegerilor a fost evidenta inca inainta ca acestea sa aiba loc, iar tactica a fost simpla si fara scrupule. Tehnica a constat din trei elemente.
- Masluirea urnelor inainte ca observatorii opozitiei sa soseasca la urne sau sa li se permita sa intre.
- Lipsirea a cel putin 50% din cetateni cu drept de vot de certificatele de alegator, permitand astfel sprijinitorilor declarati ai guvernului sa voteze de mai multe ori.
- Nerecunoasterea dreptului observatorilor opozitiei de a fi prezenti la numararea voturilor.”
22 noiembrie 1946, Declaratia PNT si PNL privind demisia reprezentantilor celor doua partide din guvern. “S-a ajuns la un rezultat care constituie o sinistra parodie aunei consultari populare si la incalcarea fatisa a dreptului poporului roman de a-si expune cuvantul sau.” Comunicatul cracteriza alegerile ca fiind “ patate cu sange si frauda”.
Marele Istoric David Prodan, om de stanga, membru in comisia electorala a circumscriptiei Tamasa si-a povestit in memorii experienta terifianta pe care a trait-o atunci si in urma careia si-a dat demisia din Partidul Comunist. “ Rezultatul adevarat, ars pe loc, pe care l-am raportat la intoarcere era de aproximativ 85% pentru opozitie (national- taranisti in frunte) si 15% formatiile guvernamentale, cu o exagerare si aceasta. Partidul, multumit de rezultat. Doar atat dorea. Am facut o experienta surprinzatoare: o disciplina neasteptata la votare. Alegatorii, barbati si femei, incolonati, pana seara tarziu intrau cate 4 in cabine si prompt, fara pierdere de vreme, isi dau votul (cu stampila) si lasau loc urmatorilor. O ordine si disciplina uimitoare, o constiinta neprevazuta, impresionanta vadind o maturitate politica care m-a uimit si un NU categoric.”
Vom vorbi despre falsificarea alegerilor in Romania facand referiri si la modul in care s-au produs evenimente asemanatoare in celorlalte tari ce aveau sa formeze “lagarul communist”.
