Luca Mercalli: ”răspundem toți de problema climatică”

Daniele Pernigotti este biolog, expert în problemele climatice și jurnalist independent. Editura Seneca i-a preluat și tradus din italiană, o carte care se înscrie în Colecția NOI a editurii, vorbind despre casă, pământ și om. Titlul lucrării este unul care atrage atenția. Cartea ”Cu apa până la gât” își propune să ne scuture, să ne trezească la realitatea aceasta dramatică, de care totuși nu suntem pe deplin conștienți, aceea că resursele naturale sunt limitate și mai ales, că am avea un cuvânt semnificativ de spus în problema climatică, dacă ne-am schimba comportamentul de consumatori iresponsabili.

Luca Mercalli, președinte al Societății Meteorologice Italiene scrie prefața cărții și chiar din primele rânduri, strigătul său de disperare ar trebui auzit și corect interpretat de către cititori: ”În fiecare zi, viața noastră se complică din cauza proceselor birocratice ambigue,a lipsei de flexibilitate, bun simț, imaginație și inovație, chiar și atunci când soluțiile se află sub ochii tuturor.”

Autorul, în calitatea sa de jurnalist se raportează la o realitate pe care o cunoaște; prin urmare, își începe studiul cu câteva exemple din viață; evenimentele pe care acesta le semnalează sunt luate din știri: pierderi omenești provocate fie de, ploaia abundentă și de alunecarea de teren, fie de viituri și torente care iată, au dus la drama unor familii; doar în aparență, toate aceste catastrofe, nu ar fi putut fi puse în legătură cu schimbarea climatică.

Cartea lui Daniele Pernigotti este una frumos scrisă, atractivă, situată undeva între ”un jurnal de bord” și beletristică, o realitate surprinsă adeseori prin metafore, tocmai pentru a-i crește impactul educativ, căci imaginile pe care cercetătorul le creează sunt de mare impact vizual și emoțional. Iată câteva exemple: ”să fii înghițit de apă când te joci cu focul”, „apa în pragul ușii”, ”lumini și umbre”.

Echilibrat, autorul nu poate să nu recunoască faptul că speranța de viață a crescut printre altele și datorită rezervelor de energie. Reversul este însă, unul negativ. El numește ceea ce rămâne ca rest după consumul rezervelor de energie: ”reziduuri ale bunăstării”, cu impact ecologic la scară globală. Realitatea, cu bune și cu rele ne aparține în totalitate. Iar problemele sunt cu mult mai mari și mai diverse decât le intuim noi. Schimbarea climatică se leagă bineînțeles de provocările ecologice de care tot societatea umană se face vinovată. Lista întocmită de autor este destul de lungă și apăsătoare: exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale, împuținarea resurselor de apă, acidificarea oceanelor, pierderea biodiversității, alterarea ciclului fosforului și al azotului, gaura din stratul de ozon, poluarea chimică. Toate acestea se află într-o încrengătură lesne de înțeles pe care doar schimbarea conștientă a comportamentului uman la scară planetară ar putea, nu să îmbunătățească situația, ci doar să amâne inevitabilul.

Realizatoare: Roxana Păsculescu.