Centenarul meu - Sorin Vasilescu, profesor la Facultatea de Arhitectură București

Centenarul meu, acest “meu” poate să aibă o relativă semnificație, este un “meu” al unui arhitect care de o viață își combină, își suprapune într-un fel meseria, peste cea didactică. Deci, într-o oarecare măsură s-ar putea spune că de mai mult de patru decenii inițiez într-ale arhitecturii, arhitecții pe care Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu îi face. Privitor la Centenar, fără discuție că, aceste gânduri sunt gândurile care într-un fel sunt prezente în momentele în care încerc a spune studenților mei că de un secol arhitectura românească a reprezentat până la catastrofa de după cel de-al Doilea Război Mondial, un moment în care discursul formal, artistic, plastic era un discurs care ne făcea pe de-a-ntregul europeni, cum îți respecți trecutul așa vei avea, în mod categoric viitor. Gândurile acestea sunt ale arhitectului Sorin Vasilescu, de 44 de ani profesor la Facultatea de Arhitectură, din București.