Centenarul meu – Neagu Djuvara

Trebuie să mărturisesc că eu am fericirea să am amintiri de când eram foarte copil, în orice caz, la 1922 eu am 6 ani și mă văd, cu maică-mea bineînțeles, intr-un balcon din Calea Victoriei, în casa care mai există și astăzi, casa Cesianu, prima casă după strada Sevastopol care întretaie Calea Victoriei.

Am văzut deci la vârsta de 6 ani, în balconul din strada Cesianu, cum a defilat armata bineînțeles și în fruntea ei regele Ferdinand și regina Maria, și nu pot să îî uit pe Regină și pe Rege călare și apoi mai urma și un fel de car în care o tînără înaripată simboliza România Mare. Mi-a rămas întipărită în ochi această imagine de defilare, văd foarte bine spectacolul, mi-am dat seama, copil fiind, că e un moment istoric uriaș, că țara dintr-o dată devine de două ori mai mare, deci mai însemnată în Europa. Cei ce au izbutit să facă acest lucru, cei ce au luptat în război au fost Muntenia și Moldova, deci mica Românie de dinainte de 1916. Pe urmă, când devine un stat întreg, România Mare, cei care au înfăptuit această minune nu ezită să predea de pildă conducerea țării din punct de vedere politic unui politician provenit din teritoriile acelea, cum a fost cazul lui Vaida Voievod, iar mai târziu, un rol foarte important  l-a avut Maniu. Dacă țin bine minte, 39 la sută din populația țării era formată din minoritari, și asta este un caz exceptional și anume că am putut avea o Constituție care să reprezinte interesul tuturor cetățenilor.