ILUSTRATE DIN CUBA - Primul pirat cubanez 2

La sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea un pirat cubanez a devenit celebru. Numele lui era Diego Grillo. În continuare vă lăsăm să aflaţi povestea sa.

​* * *

Încă de la începuturile sale de colonie spaniolă, arhipelagul cubanez a fost un teren fertil şi tentant care a atras atacurile corsarilor şi piraţilor. Aceşti hoţi de mare încercau să jefuiască valoroasele încărcături de aur şi alte bunuri de preţ ce proveneau din Lumea Nouă, care se găseau din abundenţă pe vasele ce navigau prin Marea Caraibilor. Între toţi aceşti nelegiuiţi care stăteau la pândă pe întinsul apelor, o amintire tristă a lăsat-o un om născut pe pământul cubanez, nemilosul Diego Grillo, „Mulatrul Lucifer” sau „Lucifer al Mărilor”, cum mai era cunoscut.

​* * *

Prima etapă a vieții lui Diego Grillo a fost puternic marcată de influenţa mentorului său, Francis Drake, cel mai cunoscut şi temut pirat englez al vremii, care l-a învăţat toate stratagemele care să facă din el un tâlhar de prima mână. Francis Drake l-a dus cu el pe Diego Grillo chiar şi în Anglia, unde acesta a fost apreciat şi unde a învăţat foarte bine limba engleză. Împreună cu maestrul său el a comis crime odioase în toată zona Mării Caraibilor. După moartea lui Francis Drake survenită în ianuarie 1596, în timp ce era ancorat în Portobelo (Panama), Diego Grillo s-a întors în Anglia şi a petrecut acolo o perioadă îndelungată. La vremea aceea era deja celebru şi temut pentru fărădelegile sale, deşi mai avea în faţă un drum lung de parcurs. Astfel, după un timp în care a stat departe de aventurile de pe ocean, „Mulatrul Lucifer” şi-a făcut din nou apariţia pe mare. Faima lui a prins aripi şi la fel s-a întâmplat şi cu legenda.

​* * *

Diego Grillo a reapărut aşadar în Antile, de data aceasta fiind însoţit de nimeni altul decât Cornelius Jol, cunoscut în istoria pirateriei sub numele de „Picior de Lemn”. Acest corsar celebru s-a remarcat prin aceea că jefuia constant flotele spaniole şi portugheze din Oceanul Atlantic, reuşind să strângă o mare cantitate de trofee. Trebuie spus că această nefericită alianţă este cunoscută ca fiind una dintre cele mai sângeroase tovărăşii din istoria pirateriei.

Împreună, Diego şi Cornelius dau frâu liber instinctele feroce care îi stăpânesc şi atacă cu cruzime navele spaniole, ucigând fără milă toţi prizonierii. În aceste primejdioase aventuri, Diego realizează una dintre cele mai mari fapte de piraterie capturând un convoi de 11 corăbii spaniole cu toată încărcătura lor de aur, argint şi pietre preţioase. Se spune că pentru orice alt răufăcător o asemenea comoară ar fi fost mai mult decât suficientă pentru a-l determina să se retragă şi să se odihnească. Dar faimosul pirat despre care vorbim nu a fost de aceeaşi părere. Diego Grillo voia să mai dea o ultimă lovitură, iar aceasta avea să fie în golful Nuevitas, în Camagüey.

​* * *

Pentru a-şi putea pregăti acţiunile, se povesteşte că Diego Grillo avea în slujba sa o puternică reţea de spioni. În felul acesta el a aflat că golful Nuevitas din Camagüey era refugiul aparent sigur al navelor care se îndreptau spre Spania încărcate cu nenumărate bogăţii. Astfel, după ce şi-a planificat cu meticulozitate lovitura, în anul 1619, „Mulatrul Lucifer” a pregătit o ambuscadă, atacând prin surprindere un convoi de şase fregate la gura golfului. A fost un triumf total pentru pirat, lupta s-a încheiat cu victoria hoţilor de mare şi cu moartea celei mai mari părţi a membrilor echipajului spaniol.

​* * *

O altă acţiune întreprinsă de Diego, care a contribuit semnificativ la creşterea reputaţiei lui, a fost lupta de la Campeche, din Peninsula Yucatan, Mexic. Acolo, împreună cu „Picior de Lemn”, a atacat oraşul cu zece vase şi 500 de oameni, distrugându-l şi ucigându-i pe toţi cei care au încercat să îl apere. Se spune că mulatrul din Havana şi-a dezlănţuit toată furia atunci când l-a urmărit pe căpitanul spaniol Domingo Rodríguez Calvo. Intenţia sa era aceea de a-i tăia nasul şi urechile, deoarece Diego îl învinovăţea pentru toate suferinţele lui. Se pare că Domingo Rodríguez Calvo îl maltratase cu ani în urmă, pentru simplul motiv că era un sclav negru şi îl făcuse să fugă pe mare.

​* * *

Nu toate lucrurile care sunt amintite despre Diego Grillo sunt şi rele. A fost într-adevăr un pirat diabolic, într-atât încât a ajuns să fie cunoscut ca „Lucifer al Mărilor”, însă avea, conform numeroaselor legende care îl înconjoară, şi o latură bună şi sensibilă, mai ales când era vorba despre femei. În acest sens, iese în evidenţă o poveste referitoare la modul în care s-a purtat cu văduva guvernatorului din Campeche, Dona Isabel de Caraveo. După ce a jefuit oraşul Campeche, pentru a evita ultragiile pe care văduva le-ar fi putut suferi din partea celorlalţi piraţi, Diego i-a pus o gardă personală.

La fel, se spune că de fiecare dată când făcea incursiuni în Havana mergea să-şi viziteze şi să-şi sărute bătrâna mamă, o negresă eliberată, dar şi să mângâia vreo iubire pe care nu o uitase, iubiri care, de altfel, au fost destule.

​* * *

Diego Grillo a fost cu adevărat cel mai faimos dintre piraţii cubanezi. Aura de legendă care îl înconjoară face să fie însă greu de stabilit unde se termină realitatea şi unde încep plăsmuirile despre acest personaj care se pierde în ceaţa istoriei din Marea Caraibilor. Versiunile despre sfârşitul cumplitului prădător al mărilor sunt şi ele diferite. Unii îl plasează în Londra, bând în barurile de acolo şi bucurându-se de bogăţiile adunate, în timp ce alţii îl situează undeva pe coasta de nord a Cubei, în locurile care constituie astăzi provincia Villa Clara. Această ultimă variantă este susţinută de o puternică tradiţie orală care afirmă că spre sfârşitul vieţii sale Diego a devenit o persoană respectabilă în această zonă, că şi-a schimbat numele de familie şi tot ceea ce l-ar fi putut lega de întunecatul lui trecut de pirat. Iar când s-a temut că moare, el şi-a spus povestea fiului său mai mic, fiu care a avut grijă ca toţi descendenţii familiei să ştie care le erau originile.

​* * *

Şi nu ne putem încheia povestea despre Diego Grillo fără a aminti faptul că temutul pirat a avut, din câte se spune, şase copii cu o cubaneză dintr-o localitate situată în apropierea oraşului Sagua la Grande. Acolo susţin unii că ar fi murit în anul 1640, la vârsta de 82 de ani, fără ca nimeni să bănuiască vreodată care era adevărata sa identitate. Se povesteşte că la 50 de ani piratul era deja obosit. Având o mare avere de care să se bucure, a hotărât să se retragă. Locul lui a fost luat de un alt mulatru care i-a derutat mulţi ani pe spanioli, aceştia crezând că este vorba tot despre „Lucifer al Mărilor”.

​* * *

Informaţiile care există cu privire la Diego Grillo sunt într-adevăr confuze şi contradictorii. Unii istorici susţin că acest pirat a fost spânzurat de spanioli în anul 1673, dar se pare că era vorba despre cel pe care Diego l-a lăsat în locul său, deoarece acesta nu mai putea fi în viaţă la acea vreme. În realitate însă nimeni nu ştie câţi Diego Grillo s-au aflat în spatele acestei legende care a durat aproape două secole. Astăzi el poate fi văzut la Muzeul din Cayo Largo del Sur, pe Insula Tineretului. Acolo, la intrare, se află o sculptură în mărime naturală a primului pirat cubanez.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)