Amintiri din temniţele comuniste – Preotul Vasile Țepordei

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 20 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste. 

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

„Acolo la Vorkuta, acolo a fost iadul cel adevărat. Era o viaţă nemaipomenit de grea. Mureau în fiecare săptămână, o sută, două, trei, patru, cinci sute murea, depinde cum era timpul. Şi îi duceau şi îi îngropau, erau gropi făcute, de cu vară. Îi puneau pe sănii la care înhămau reni şi îi duceau. Pe mine mă trimiteau, pentru că eram sanitar, mă trimiteau cu dânşii acolo, şi luam o lopată ca să arunc şi eu pământ peste ei. Însă soldaţii mă descoperiseră că sunt preot şi mă rugau să fac slujba înmormântării la cei care erau aruncaţi acolo. Erau munţi de cadavre şi eu mă duceam şi făceam slujba înmormântării şi timp de atâţia ani de zile , eu am înmormântat milioane de oameni. Numai Dumnezeu din cer mai ştie numărul lor. Eu am scris toată viaţa mea împotriva comunismului şi a bolşevismului , arătând pericolul pentru Basarbia noastră şi pentru toată ţara românească, căci toate suferinţele noastre se trag de la ei”.

Preotul Vasile Țepordei a scris până în ultima clipă despre crimele făcute de sovietici în Basarabia, pentru că ura și teama față de pericolul bolșevic l-au urmărit toată viața iar viața lui aproape ca a avut lungimea unui veac. Se născuse în 1908, în comuna Cârpești din județul Cahul, iar Basarabia era, în inima lui, o a doua inimă. Așa obișnuia să spună părintele Vasile Țepordei, după cum nu uita niciodată sa amintească de cei 300 de mii de români deportați din Basarabia în Siberia, în data de 13 iunie 1941. În Siberia avea să ajungă și el, doar câțiva ani mai târziu. După ocuparea României de cître sovietici, arestarea preotului era iminentă. A fost condamnat în 1948, de către un tribunal sovietic din Constanța, la 25 de ani muncă silnică, din care a executat aproape opt în lagărele sovietice de exterminare.