Amintiri din temniţele comuniste – MONICA LOVINESCU DESPRE ASASINAREA ÎN ÎNCHISOARE A MAMEI EI, ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Nu pot să nu revin de fiecare data când am prilejul,
asupra asasinării în închisoare şi asupra arestării mamei, Ecaterina Bălăcioiu
Lovinescu, pentru că este unul din exemplele absurdităţii arestărilor din acea
epocă. Francisc Butica a venit şi i-a făcut şantajul următor: Îmi dai o
scrisoare pentru fiica dumitale, ca să intre în serviciul nostru în străinătate, deci să devin o agentă a lor,
şi atuncea te îngrijim şi îţi dăm drumul
şi dacă nu, aicea mori. După ce a refuzat, ţipând la Butica, spunând că
nu va face asta în ruptul capului, că e bătrână şi nu are decât să moară, dar
nu o să îmi trimeată mie un asemenea mesaj, a fost retrimeasă la Jilava şi pe dosarul ei era scris : fără
îngrijire medicală. Mama s-a trezit la
morgă printre cadavre. A început să
urle, au luat-o, au dus-o la spital , dar continuând să nu îi dea absolut
niciun medicament şi a murit în iunie 1960. Eu cred că este un asasinat.”

Monica Lovinescu obișnuia să povestească tragicul sfârșit al mamei ei așa cum, din când în când, te duci să aprinzi o lumânare și să așezi un buchet de flori la mormântul unei persoane dragi. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu nu are mormânt. Corpul ei a fost aruncat la groapa comună. Monica Lovinescu a trăit toată viața cu povara asasinării Ecaterinei Bălăcioiu, o rană care nu s-a închis niciodată. Obișnuia sa spună că mama ei și-a sacrificat viața pentru ca ea să poată trăi la Paris, în libertate.