Amintiri din temniţele comuniste – IOANA BRĂTIANU DESPRE TATĂL SĂU, GHEORGHE I. BRĂTIANU, MORT LA 55 DE ANI, ÎN ÎNCHISOAREA DE LA SIGHET

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Tata ne-a spus: Puteţi să o mai vedeţi pe mama, pe mine nu mă mai vedeţi. Ştia perfect ce se va întâmpla şi ştia şi ce îl aşteaptă. Ne-a spus cu puţin înainte, pentru mine accept orice, nu pentru copiii mei. Bâzu Cantacuzino care fusese pilotul doamnei Pauker şi care a şters-o în Elveţia i-a tot spus că vine şi îl ia, dar el l-a tot refuzat. Fiindcă el credea în martirat. El considera că un martir este un simbol pentru ţară şi se pare că atunci când a fost închis i s- a cerut să rectifice istoria României şi în particular a Basarabie şi a refuzat. Eu am refuzat de la început idea că s-a sinucis fiindcă tata ne-a făcut într-o zi, o expunere despre sinucidere şi atunci tata ne-a explicat că nu are nimeni dreptul să se sinucidă şi numai căpitanul unui vas care se scufundă are dreptul să rămână pe vas. Probabil că a considerat că brătienii erau căpitani de vas pentru români şi a spus că un Brătianu nu îşi părăseşte ţara.”

Gheorghe I. Brătianu credea în martirat, îmi spunea fiica sa, Ioana Brătianu. De aceea nu a plecat din țară, chiar dacă știa că îl așteaptă închisorile comuniste. În schimb, în 1944, și-a trimis fetele în străinătate. Nu avea să le mai vadă vreodată.

Adevărul râmâne, oricare ar fi soarta celor care l-au servit, spunea istoricul Gheorghe I. Brătianu. Fiul lui Ionel Brătianu a făcut el îsuși politică, una de susṭinere a regelui Carol al II-lea şi de încurajare a alianṭei cu Germania. A fost total împotriva oricărei apropieri de Uniunea Sovietică, convingere la care nu a vrut să renunțe până în ultima clipă și care avea să-l coste viața. În 1947, a fost înlăturat de la catedra universitară, de la conducerea Institutului de Istorie şi din rândurile Academiei. In mai 1950, a fost arestat și întemnițat la închisoarea de la Sighet, fără a fi judecat și condamnat. S-au făcut, în zadar, presiuni asupra lui pentru a retracta ceea ce scrisese despre URSS. În aprilie 1953, la 55 de ani, Gheorghe Brătianu moare în închisoarea din Sighet, fără să-și trădeze țara.