Amintiri din temniţele comuniste – DRAGOȘ MORĂRESCU

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

“Am ajuns să fac poezie datorită faptului că nu aveam alt material la îndemână. Ca pictor, ca gravor, ca desenator aveam hârtie, creion, culoare, o placă pe care să o gravez, dar în închisoare unde îți lipsea absolut totul nu erau decât gândurile tale și limba pe care o cunoșteai. Astfel, la presiunea aceasta extraordinară care se exercita asupra mea, asupra noastră, am ajuns să ridic o barieră în jurul meu închizând ochii, toată ziua sau noaptea și să dau simțirii o anumită formă prin cuvânt. Am ajuns să modelez cuvintele, să le cântăresc, să le potrivesc pe calapodul unui sentiment, a unei stări și să le memorez și astfel ele au devenit cu timpul un fel de mătănii pe care trebuia să ți-le proteguești pentru ca să nu le uiți. Acest lucru mi-a fost de mare, mare ajutor fiindcă au constituit pavăza mea în fața sorții.”

Dragoș Morărescu a făcut doi ani de detenție politică în timpul regimului antonescian și șase ani în perioada dictaturii comuniste pentru vina de a fi publicat, în 1941, volumul de versuri Cuiburi de lumină al poetului legionar Valeriu Cârdu. Avea doar 17 ani și nu a bănuit nicio clipă că decizia de a tipări o carte interzisă avea să-i schimbe întreaga viață. După 14 ani de libertate, timp în care a absolvit cursurile Facultăților de Belle Arte și de Arhitectură și a participat la mai multe expoziții personale și colective, reușind să-și facă un nume în arta plastică românească, Dragoș Morărescu a fost din nou arestat și închis, în baza vechii condamnări antonesciene. Plătea, din nou, pentru vina de a fi tipărit, la 17 ani, o carte interzisă.