Programul “O noapte printre giganți”, de vineri la Muzeul Antipa – Somnul vine altfel când adormi cu gândul la Deinotherium
16 June 2017
Idei în nocturnă – Pagini de Istorie – Despre arheologie, ştiinţa care dă “contur” trecutului
20 June 2017

Repere spirituale – Daniela Rei Vişan în dialog cu Ana Blandiana la Radio România Cultural

” Adevărul învinge, indiferent de soarta celor care l-au servit”
                                                Gheorghe Brătianu
“Până la sfârşit ne-a iubit Iisus Domnul, iar la sfârşitul iubirii este nesfârşirea”
                                                Ioan Suciu episcop martir la Sighet
În cele 40 de minute ale ediţiei de duminică, 18 iunie 2017 a emisiunii Repere spirituale vă propunem un subiect dificil, incomod chiar, ce stârneşte iritare, frică, admiraţie sau speranţă, în funcţie de poziţionarea fiecăruia faţă de adevărul istoric. 
La împlinirea a 66 de ani de la Rusaliile Negre, vom discuta cu Ana Blandiana despre Memorialul de la Sighet, proiect pentru care ea şi soţul ei, Romulus Rusan, au investit peste 20 de ani din propria viaţă, încercând să transforme fosta închisoare politică de exterminare lentă a elitei politice şi intelectuale a Marii Uniri, într-un loc de reculegere şi …speranţă.
În 1993  Ana Blandiana scria : “Atunci când justiţia nu devine o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie.”
După aproape 25 de ani de la înfiinţarea Memorialului Sighet amintirile supravieţuitorilor din lagărele comuniste au fost arhivate de grupul restrâns de cercetători de la Fundaţia Academia Civică în peste 6.000 de ore de înregistrari şi aproape 100.000 de mii de pagini de mărturii cutremurătoare.
În 25 mai 2017 de Înălţare, cu prilejul parastasului săvârşit la Cimitirul săracilor pentru toţi deţinuţii exterminaţi în închisorile comuniste a fost lansat şi volumul dedicat- in memoriam lui Romulus Rusan, intitulat ISTORIE, MEMORIE, MEMORIAL sau CUM SE CONSTRUIEŞTE UN MIRACOL , volum din care aş vrea să citez un fragment:
“Există iluzii lansate oarecum folcloric.Aşa a fost * Vin americanii*, aşa se întâmplă şi cu *Nurnbergul românesc*. Vladimir Bukovski, plecat din 1976 în Occident, cerea, cu mult înainte de căderea comunismului un asemenea proces. Dar, după experienţa lui în Rusia ( chemarea în ajutor a lui Elţîn, urmată de rexpulzarea lui), ne-a spus câţiva ani mai târziu la Sighet :* Comunismul a fost doar oprit, nu a fost înfrânt*. Eu cred la rândul meu, că acel ipotetic Nurnberg, ca şi o democratizare reală a societăţii noastre, bazată nu numai pe libertatea de care răul profită mai mult decât binele, ci şi pe dreptatea celor mulţi, n-au avut loc dintr-un motiv simplu şi evident: Războiul Rece nu s-a terminat, oprirea lui în 1989-1991 nu a dus la o pace întreagă, ci la un simplu armistiţiu, condiţionat de împăcarea provizorie a părţilor, de amnezia istoriei consumate şi de amnistierea vinovaţilor.Aşa se explică ambiguitatea în care trăim, dominaţia foştilor torţionari, care abia aşteaptă momentul când fostele lor victime vor pieri.”
” Trăim într-o lume a lipsei de speranţă( justificată, din păcate), dar şi a nepăsării faţă de destinul ţării în care trăim (nejustificată prin nimic).Iar acest nihilism este patul germinativ al intrigii, intoleranţei şi, uneori al unei uri care aminteşte de lupta de clasă din urmă cu o jumătate de secol. O ură care creşte proporţional cu liberalismul sălbatic şi cu libertatea răului, născută din incultură”.
Ana Blandiana ne va relata modul în care a fost refăcut Cimitirul săracilor de la Sighet, cum zecile de deţinuţi politici au adus în batistă câte un pumn de ţărână din locurile de tortură din întreaga ţară, aşezându-le într-un cenotaf, în memoria celor aproximativ 2 milioane de români care şi-au pierdut viaţa în temniţele comuniste.
Din arhiva de aur a Fundaţiei Academia Civică vom putea asculta două fragmente cu Romulus Rusan despre exterminarea Generaţiei Marii Uniri în temniţa de la Sighet, ca semn de ” recunoştinţă” pentru că şi-au slujit patria cu curaj şi devotament. Tot din arhiva de aur a Fundaţiei Academia Civică vom afla cum a fost programat gulagul românesc, cum au fost deportaţi într-o singură noapte-18 iunie 1951 peste 44.000 de persoane, transportaţi şi părăsiţi în Bărăgan.
Puţini dintre noi vor să mai afle asemenea lucruri. Care ar putea fi consecinţele unei asemenea amnezii ? În volumul amintit Romulus Rusan schiţează un posibil scenariu:
” Lumea se distrează, are tot dreptul, dar nemaivrând să ştie nimic despre trecut. Exemplul cel mai frapant despre ce se poate întâmpla şi până unde se poate ajunge vine chiar din Rusia Arhipelagului Gulag, cel ce a înghiţit zeci de milioane de morţi: în timp ce frumoasele petersburgheze din nomenclatură s-au plictisit de căţeii de companie înlocuindu-i cu * porci pitici*, sondajele de opinie au ajuns să-l desemneze pe Stalin drept personalitate cea mai importantă din istoria din totdeauna a ţării. Odată ce cultura de consum a alungat bunul gust şi bunul simţ, tiranii sunt eroizaţi, călăii trezesc nostalgii.”
Duminică, 18 iunie 2017, la Radio România Cultural de la ora 22,20  Ana Blandiana şi Daniela Rei Vişan vă propun un exerciţiu de memorie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *