PORTRET: Sebastian Sârcă – primul director al Editurii „Casa Radio”

Miercuri, 30 iunie, se împlinesc 75 de ani de la naşterea lui Sebastian Sârcă, scriitor, redactor al Radiodifuziunii, apoi şef de secţie, secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct la Radio România Tineret, director al Direcţiei Patrimoniu, fondator şi apoi director al Editurii „Casa Radio”.

Sebastian Corneliu Sârcă s-a născut la 30 iunie 1946 la Bucureşti.

A urmat clasele primare la Liceul „Sfântul Sava”, este absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti, promoţia 1969, iar între anii 1969-1971 devine colaborator extern al Radiodifuziunii.

În 1967 a debutat jurnalistic în revista Viaţa studenţească.

În anul 1971 este angajat la Radiodifuziunea Română, unde devine redactor la emisiunile pentru copii şi tineret, şef de secţie, secretar general de redacţie şi – între anii 1993-1996 – redactor-şef adjunct la Radio România Tineret.

În perioada 1996 – 2003 este director al Direcţiei Patrimoniu a SRR, iar între anii 1998 – 2000, Sârcă a realizat emisiunile „Manuscris radiofonic” (dedicată vieţii şi operei scriitorilor români) şi „Tezaur” (interviuri cu membrii Academiei Române), difuzate pe Radio România Cultural. Prezenţă longevivă în aria acestui tip de jurnalism, Sebastian Sârcă este autorul unor radioprograme atractive, ce au angajat – de-a lungul timpului – o comunicare eficientă între oameni cu orizonturi culturale diferite, sub semnul unor confesiuni ce au presupus sinceritate şi implicare afectivă.

În anul 1998 a înfiinţat Editura „Casa Radio”, al cărei director a devenit din anul 2003, valorificând cu succes tezaurul existent în Arhivele Scrise şi Sonore ale Radioului Public.

Ca director al Editurii Casa Radio, Sebastian Sârcă, sprijinit de un admirabil colectiv de colaboratori interni şi externi, a reuşit să tipărească unele cărţi excepţionale, precum „Istoria Societăţii Române de Radiodifuziune” (autor: Eugen Denize), „Bibliografii radiofonice româneşti” (în 3 volume), „Orele culturii”, „Microfonul vagabond”, „Noapte bună, copii!”, Ion Petrovici – „Talentul oratoric”, Constantin Rădulescu-Motru – „Caracter şi destin” sau N. Iorga – „Sfaturi pe întunerec” (ediţie critică). De asemenea, remarcabilă este şi diversificarea producţiei editoriale a „Casei Radio”, pe lângă clasicele formule tipografice fiind promovate cu mult curaj noul format al audio-book-ului şi al suportului electronic, un adevărat pionierat românesc în domeniu.

În anul 2003, i s-a conferit Ordinul Ziariştilor, clasa I Aur, de către Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, pentru întreaga activitate jurnalistică şi pentru înfiinţarea şi impunerea în peisajul editorial românesc şi internaţional a brandului editura „Casa Radio”.

În anul 2004, lui Sebastian Sârcă i-a fost conferit Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler – „Promovarea culturii”, de către Preşedinţia României, pentru perfomanţele obţinute în calitate de director al editurii Casa Radio şi al Revistei Radio România, la propunerea Ministerului Culturii.

În anul 2008, Sebastian Sârcă a fost inclus în Enciclopedia Personalităţilor Româneşti „Who is Who”, iar în anul 2009 a devenit directorul executiv al Fundaţiei „Radio România”.

Multe din emisiunile realizate de Sebastian Sârcă după 1990 au fost recuperate editorial în volume de publicistică.

Dintre apariţiile sale editoriale amintim volumul de beletristică „Călătorind spre vârful fiinţei mele”, apărut la Casa editorială Odeon, în anul 1993, un „mic Bildungs – roman“ modular, urmărind ascensiunea eroului în plan social exclusiv prin efortul instrucţiei şi al autodepăşirii, „Dragostea şi bunele maniere”, volum apărut cu o postfaţă de Mircea Sântimbreanu şi cartea „Săgetaţi de Cupidon”, coautor Doina Berchină, ambele apărute la Editura Nemira în anul 1996.

Un punct important în bibliografia lăsată nouă de Sebastian Sârcă îl reprezintă romanul „Martorii lui Seninu”, apărut la Editura Hiparion, în anul 2000, care redă tentativa autorului de a readuce în discuţie scandalul politic, orchestrat de oficialităţile comuniste ale anilor ’80, în jurul aşa-numitei grupări a Meditaţiei Spirituale Transcendentale, scandal soldat cu desfiinţarea unor prestigioase instituţii ştiinţifice naţionale şi cu persecutarea unor distinse personalităţi ale vieţii noastre culturale. Momentul respectiv este analizat – cu mijloacele ficţiunii – de un autor care izbuteşte să creeze radiografia unui regim politic rigid, întins pe durata a peste patru decenii. „Împlinirea prin suferinţă“ a eroului cărţii, tânărul universitar Seninu Gheorghiu îl transformă pe acesta într-un personaj-oglindă, într-un martor al epocii în chestiune. Rezultă un bun „roman de formaţie“, în care copilăria, adolescenţa şi prima tinereţe a valorosului cărturar (victimă a birocraţiei epocii) devin borne dramatice ale evoluţiei unei personalităţi aflată tot timpul „sub vremi“. În multe privinţe, personajul Seninu Gheorghiu se aseamănă cu un binecunoscut personaj al lui Marin Preda – Victor Petrini, eroul din Cel mai iubit dintre pământeni…

Amândurora le este dat să se purifice prin suferinţă, această materie primă a industriei ideologice din România postbelică. Cartea – înfăţişând o veritabilă ceremonie a violenţei politice – se încheie cu momentul răzvrătirii populare din decembrie 1989.

Volumul „Telefonul de noapte”, apărut în anul 2000, prezintă „aventura unui talkshow radiofonic“ socotit – nu numai de autor – drept prima emisiune interactivă din media românească postdecembristă, iar „Punţi către semeni”, apărută în 2001, şi realizată în colaborare cu psihologul Vlad Oncescu, confirmă virtuţile publicisticii radiofonice pentru tineret.

Sârcă a fost, de asemenea, autorul volumelor „Dragostea şi bunele maniere” şi „Săgetaţi de cupidon” (2006), „Jurnalul unui răzvrătit” („Capcana”, volumul I, „Rezervaţia”, volumul II, „Evadarea”, volumul III) (2007-2008) şi „Colecţionarul de iluzii” (2009).

A trecut la cele veşnice la 9 februarie 2010.

RADOR: Răzvan Moceanu