AUDIO. TEATRU RADIOFONIC PENTRU COPII. “Camera copiilor” si “Privighetoarea” – Hans Christian Andersen
18 March 2020
AUDIO. TEATRU RADIOFONIC PENTRU COPII. Alice în Tara Minunilor -Lewis Caroll
18 March 2020

PORTRET: Gina Patrichi – o actriţă de neuitat

Motto: „Cred în capacitatea marelui public de a înțelege sensul artei și de a aprecia pe artistul care convinge cu sufletul”– Gina Patrichi

Miercuri, 18 martie, se împlinesc 26 de ani de la plecarea la Domnul a actriţei de teatru, film, teatru radiofonic şi televiziune, Gina Patrichi. Artistă înzestrată cu o frumuseţe aparte, cu o privire magnetică şi pătrunzătoare, a impresionat şi prin forţa de seducţie a personajelor pe care le-a interpretat, dând fiecărui rol o parte din fiinţa sa.

Cariera sa excepţională, înseamnă peste 50 de roluri jucate pe scenele teatrelor din Galaţi şi Bulandra din Bucureşti, peste 30 de roluri în film, peste 160 de personaje întruchipate în piesele Teatrului Naţional Radiofonic dar şi zeci de roluri în Teatrul Naţional de Televiziune şi în filme şi seriale TV.

Eugenia Margareta Elena Patrichi, pe numele său la naştere, a venit pe lume la 8 martie 1936, într-o casă din Strada Cazărmii nr. 56 din Bucureşti, fiind al doilea copil al familiei lui Grigore Patrichi, șef de laborator la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic, şi a Elenei Patrichi.

Încă de mică, cea alintată Gina, demonstra o fire băiețoasă și dinamică, şi manifesta o fascinaţie aparte pentru teatru, fiindcă alături de alţi copii, inclusiv de fratele său, Mircea, crea scenete, stabilea distribuţii şi își realiza costume.

A urmat Școala „Ion Creangă”, apoi Liceul de fete „Domnița Ileana”, unde, la serbările școlare, recita poezii și juca în piese de teatru.

Pasiunea pentru teatru devenea din ce în ce mai puternică, Gina era nelipsită de la spectacolele Teatrului Armatei, era fascinată de afişele care anunţau piesele de teatru. A crescut alături de spectacolele în care a putut admira actori remarcabili, de la Irina Răchițeanu-Șirianu, Mihai Popescu, la George Calboreanu, George Vraca, Maria Filotti, Sonia Cluceru, Lucia Strurza Bulandra, Jules Cazaban.

Gina Patrichi a luat, pentru o perioadă, şi lecţii de balet, la școala condusă de Floria Capsali.

A parcurs apoi liceul de chimie, însă atenţia sa nu era îndreptată decât spre lecturi din Coșbuc și Eminescu, de poezii recitate în fața oglinzii.

Actrița Emma Romano a fost persoana providenţială pentru cariera sa ulterioară, acordându-i câteva lecţii şi încurajând-o să-şi urmeze pasiunea.

În anul 1952, fără ştirea părinţilor, se înscrie la examenul de la Institutul de Teatru, unde va recita „Mama” lui George Coșbuc, în fața comisiei formate din: Aura Buzescu, Al. Șahighian, George Dem. Loghin și A. Pop Marțian. Comisia îi sugerează că este prea tânără pentru a deveni studentă la teatru, însă după trei zile, află că este admisă, la doar 16 ani şi cu studiile medii neîncheiate.

Va studia la clasa profesoarei Aura Buzescu, însă va frecventa şi celebra terasă Mon Jardin, unde cântau Gabi Mezei, Johnny Răducanu, Geo Reininger și Micki Ampoițan. Gina şi colegii ei studenţi au început să întârzie sau să absenteze de la cursuri, iar în anul III, profesoara Aura Buzescu, recunoscută pentru fermitatea ei, avea să o exmatriculeze pe Gina Patrichi, recunoscută, altfel, ca una dintre cele bune studente.

Viitoarea mare actriţă avea să parcurgă o perioadă de dezamăgiri, a încercat să se alăture trupelor de amatori ale Caselor de Cultură, a cochetat cu circul, a încercat să se angajeze la o fabrică de tricotaje şi a fost bibliotecară la fostul Cazino din Stațiunea Mamaia.

În vara anului 1956, află că Teatrul de Stat din Galați avea nevoie de actori şi, graţie talentului său, este angajată.

La 21 octombrie 1956, a debutat pe scena teatrului din Galaţi, în rolul Mariana Pleșoianu, în spectacolul „Nota zero la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, în regia lui Valeriu Moisescu.

Au urmat, pe scena gălăţeană, spectacolele „Don Gil de… Ciorap Verde”, de Tirso de Molina, regia Crin Teodorescu, în 1957 – rolul Dona Ines, „Gâlcevile din Chiogia”, de Carlo Goldoni, regia Valeriu Moisescu, tot în 1957 – rolul Lucietta, „Titanic vals”, de Tudor Mușatescu, regia Valeriu Moisescu, în 1958 – rolul Gena, „Nora”, de Henrik Ibsen, regia Ariana Kuner, în 1959 – rolul Nora, „Poveste din Irkutsk”, de Arbuzov, regia Vlad Mugur, în 1962 – rolul Valia, „Celebrul 702”, de Alexandru Mirodan, regia Vlad Mugur, în 1961 – rolul Miss Pope, „Taina”, de Horia Stancu, regia Gheorghe Jora, în 1963 – rolul femeii de stradă, şi „Umbra”, de Evghenii Șvarț, regia Gheorghe Jora, în 1963 – rolul Anunțiata.

În anul 1964, Gina Patrichi se transferă la Teatrul Bulandra din Capitală, unde debutează, la 29 ianuarie, alături de George Oancea, Marcel Anghelescu și Victor Rebengiuc, în rolul Corinei din „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Valeriu Moisescu.

Au urmat roluri remarcabile realizate pe scena de la Bulandra, câteva dintre acestea fiind „Clipe de viață” de William Saroyan, regia Liviu Ciulei, în 1964 – rolul Kitty Duval, „D-ale carnavalului”, de Ion Luca Caragiale, regia Lucian Pintilie, în 1966 – rolul Mița Baston, „Victimele datoriei”, de Eugen Ionescu, regia Crin Teodorescu, în 1968 – rolul Madeleine, „Puricele în ureche”, de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, în 1969 – rolul Raymonde Chandebise, „Acești nebuni fățarnici” de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, în 1970 – rolul Silvia, „Elisabeta I”, de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, în 1974 – rolul Caterina de Medici,

„Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, în 1975 – rolul Nastasia, „Interviu” de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu, în 1976 – rolul reporterei, „Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie”, de Jan Otcenasek, regia Valeriu Moisescu, în 1984 – rolul Maria Dockalova, „Hamlet” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, în 1985 – rolul Gertruda, „Dimineață pierdută” de Gabriela Adameșteanu, regia Cătălina Buzoianu, în 1986 – rolul Ivona, „Forma mesei” de David Edgar, regia Ion Caramitru, în 1991 – rolul Verei Rousova sau „Teatrul comic” de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete, în 1992.

În anul 1988, Gina Patrichi s-a aflat şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, în „Antoniu și Cleopatra”, de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, în rolul Cleopatrei.

Gina Patrichi a jucat în numeroase producţii pentru Marele Ecran, alături de actori excepţionali precum Emil Botta, Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Toma Caragiu, Amza Pellea, Ștefan Mihăilescu-Brăila, George Constantin, Draga Olteanu Matei, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Dorel Vișan, George Mihăiță, sau Florin Zamfirescu.

În anul 1964, a debutat în film, în „Cartierul veseliei”, regia Manole Marcus, alături de Toma Caragiu, Olga Tudorache, Ilarion Ciobanu şi Tanți Cocea, iar primul rol important a fost, în acelaşi an, Roza Ianoși, în „Pădurea spânzuraţilor”, regia Liviu Ciulei, o ecranizare a romanului lui Liviu Rebreanu, film premiat, chiar la Festivalul de la Cannes, un an mai târziu.

Au urmat rolurile din „Procesul alb”, regia Iulian Mihu, în 1965 – Ana-Maria, „Felix și Otilia”, în 1972 – Olimpia, „Bariera”, regia Mircea Mureșan, tot în 1972 – Țuțuleasa, „Trecătoarele iubiri”, regia Malvina Urșianu, în 1974 – Hanna, „Dincolo de nisipuri”, regia Radu Gabrea, în 1974 – Vetina Berechet, „Nemuritorii”, în 1974 – Ioana, „Saltimbancii”, regia Elisabeta Bostan, în 1981 – Lisette, „Burebista” şi „Capcana”, ambele în 1980, „Cântec pentru fiul meu”, regia Constantin Dicu – Eliza şi „Probă de microfon”, regia Mircea Daneliuc – reportera TV Luiza – ambele tot în 1980. De asemenea, Gina Patrichi a fost admirată în „Pe malul stîng al Dunării albastre”, în 1983, în rolul fostei artiste Alexandra Bengescu „Zaza”, „Un saltimbanc la Polul Nord”, în 1984 – Paulette, „Sezonul pescărușilor”, regia Nicolae Oprițescu, în 1985 – Bătrâna vilegiaturistă, „Moromeții”, în 1987 – Maria Moromete („Guica”), „Figuranții”, regia Malvina Urșianu, în 1987 – Zaza, „Duminică în familie”, în 1988 – pensionara sau „Hanul dintre dealuri”, regia Cristiana Nicolae, în 1988 – Aspasia.

La televiziune, Gina Patrichi a jucat în filme sau seriale precum „Neînfricații”, regia Iulian Mihu, în 1969 – serial TV, „De ochii lumii”, regia Cornel Popa, în 1971, în serialul TV „Lumini şi umbre” (partea I şi partea a II-a – 1981 şi 1982), regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu şi Mircea Mureşan, în serialul „Fram”, regia Elisabeta Bostan, în 1983 sau în „Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie”, în 1990 – în rolul Marie Dockalova.

La Teatrul Naţional de Televiziune, Gina Patrichi a fost distribuită în „Rața sălbatică”, de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu, în 1965, „Troienele”, după Euripide și J.P. Sartre, regia Petre Sava Băleanu, în 1967 – Andromaca, „Surorile Boga”, de Horia Lovinescu, regia Petre Sava Băleanu, în 1967, „Răpirea prea frumoaselor sabine”, de Leonid Andreev, regia Adrian Georgescu și Dan Damian, în 1970, „Cavalerul tristei figuri”, după Cervantes, regia Petre Bokor, în 1971, „Pescărușul” de A.P. Cehov, regia Petre Sava Băleanu, în 1974 – Arkadina, „Cadavrul viu”, de L.N. Tolstoi, regia Cornel Popa, în 1975, „Livada cu vișini”, de A.P. Cehov, regia Cornel Todea, în 1975 – Liubov Andreevna Ranevskaia, „Serenadă pentru două vârste”, de Paul Everac, regia Constantin Dicu, în 1978, „Capcana”, de J.P. Miller, regia Eugen Todoran, în 1980, sau „Stâlpii societății”, de Henrik Ibsen, regia Dan Necșulea, în 1988 – Lona Hessel.

Vocea excepţională a Ginei Patrichi a dat viaţă unor personaje întruchipate magistral, pentru Teatrul Naţional Radiofonic, pentru care a realizat nu mai puţin de 160 de roluri, colaborând cu regizori ca Titel Constantinescu, Mihai Pascal, Constantin Dinischiotu, Paul Stratilat sau Dan Puican.

După debutul la radio din anul 1964, în rolul Rozana din piesa „În căutarea adevărului”, de Eugenia Busuioceanu, regia Mihai Zirra, au urmat „Învățătoarea”, de Ștefan Bănulescu, în 1966, „Iată femeia pe care o iubesc”, de Camil Petrescu, în 1975, „Casa Bernardei Alba”, de Federico García Lorca, „Cymbeline”, de Shakespeare, în 1978, a fost Frieda din „Castelul”, de Kafka, în 1983, în „Din jale se întrupează Electra”, de Eugene O’Neill, în 1984, „Lotte la Weimar” de Thomas Mann, a fost Martine în „Doctor fără voie” de Molière sau Epancina din „Inocența iubirii” de Dostoievski, „Vocea umană” de Jean Cocteau, „Și dacă-i o minciună”, de Ionel Hristea.

A jucat, de asemenea, tot la radio, în „Casa inimilor sfărâmate”, de G. B. Shaw, în 1973, „Licuricii”, de Tudor Mușatescu, 1975, în „Enescu”, de Mihail Davidoglu, în 1981, „Livada de vișini”, în care a jucat alături de George Constantin, Mircea Albulescu, Ion Caramitru, Mariana Mihuţ, Mariana Buruiană, Dana Dogaru, Mitică Popescu, Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, în 1983, sau în „Tango”, regia Dan Puican, în 1991, acesta fiind ultimul ei rol la teatrul radiofonic.

Cariera sa artistică strălucită a fost recompensată cu numeroase premii, printre aceste aflându-se Premiul Festivalului de la Costinesti pentru rolul Zaza din filmul „Pe malul stâng al Dunării albastre”, regia Malvina Urșianu, în 1983, Premiul ACIN pentru acelaşi rol, în acelaşi an, Premiul ATM pentru rol principal feminin în spectacolul „Antoniu și Cleopatra” de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu, în 1988 şi Premiul de excelență acordat de UNITER, la 31 ianuarie 1994.

Gina Patrichi a fost căsătorită cu celebrul avocat şi om politic Victor Anagnoste, din iulie 1959, cei doi aducând pe lume o fată, Oana, care s-a născut la 15 aprilie 1966.

Dragostea dintre cei doi a început cu o poveste pe care Gina Patrichi i-a spus-o chiar viitorului soţ, Victor Anagnoste: „Cunosc o poveste despre flori. Într-o dimineaţă, un boboc de trandafir răsări lângă un boboc de trandafiriţă. S-au uitat îndelung unul la celălalt. Soarele puternic le-a desfăcut petalele, transformându-i în două flori minuntate. Trandafirul i-a spus: «Viaţa noastră este scurtă. Te privesc şi sunt vrăjit de frumuseţea şi parfumul tău. Dă-mi o şansă să te iubesc!». «Bine – consimţi trandafiriţa – să chemăm o albină».“

Marea noastră actriţă a plecat spre veşnicie la 18 martie 1994, în urma unei boli incurabile, la doar 58 de ani.

În anul 1996, apărea volumul „Gina Patrichi. Clipe de viață”, autor fiind fratele actriţei, jurnalistul Mircea Patrichi, iar în 2008, criticul de teatru Mircea Morariu lansa volumul „Carte cu Gina Patrichi”, publicat la Editura Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”.

Astăzi, fosta stradă Orlando din Bucureşti, pe care a locuit Gina Patrichi, poartă numele marii actriţe.

de Razvan Moceanu – RADOR

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *